Nici haterii nu mai sunt ce au fost

Da...a trecut si minunatul referendum, ce se dorea a fi o unealta a democratiei...in realitate a fost o bataie de joc pe bani multi in care Base a reusit si de data aceasta sa isi prosteasca poporul prin deciziile "institutiilor statului", prin cei 18 milioane de votanti inexistenti, prin prostiile electorale binecunoscute manifestate prin aratat cu degetul, prin boicotul PD-L si de asemenea primind un neasteptat ajutor de la vecinii nostri iubiti din N-V.


Nu prea mai sunt multe de spus, decat ceva admiratie si respect pentru acei oameni care au iesit la vot, care si-au "sacrificat"  cateva minute din viata (sau din vacanta) si au pasit in sectiile de votare, pentru multimea necontenita din Piata Universitatii si pentru cei care in ciuda lucrurilor care se tot intampla de 8 ani incoace, sunt cu sufletul alaturi de tara lor si nu se resemneaza.


Indiferent daca tentativa asta de referendum, unde nu conteaza rezultatul, ci cata lume a votat (stati linistiti, ca nu uitam, chiar daca timpul trece), este validat sau nu, lucrurile nu se opresc aici, la fel cum nici ceasul nu sta in loc. Desigur, ca intr-un fel ne meritam soarta, dar in acelasi fel, si ei, clasa politica merita toti sa mearga alaturi de Base cu barcutele pe undeva in afara Romaniei cu demisiile semnate...TOTI


E putin aiurea ca tarile civilizate (ce au aprobat regula lui 50+1 insa) au acum un nou subiect de caterinci la adresa noastra, dar noi ca intotdeauna ramanem cu ironia, cu ambitia si cu pasiunea de a merge mai departe, la fel cum sportivii romani o fac in prezent, si cum concetatenii nostri din orice domeniu se straduiesc zi de zi.


Si pentru a continua ceea ce stim deja sa facem in vremuri de rastriste, si anume haz de necaz, va prezint urmatorul videoclip si le urez tuturor sa aiba presedintele pe care il merita !



Sursa foto

Am reprezentat cu mandrie si anul acesta admiterea ASE

Daca va intrebati de ce sunt dat disparut de pe radarele blogosferei de mai bine de 2 saptamani, aflati ca in aceasta perioada superaglomerata am facut parte, ca si anul trecut, din comisiile de admitere ale noilor studenti din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti


Daca anul trecut, acest lucru mi se parea o onoare si un privilegiu de a ajuta si eu la randul meu pe altii, la fel cum studenta reprezentanta de la admiterea mea din 2010 a ajutat un copil speriat si panicat, ce nu mai fusese de ani buni in Bucuresti, anul acesta pot spune ca sentimentul a fost in mare parte acelasi, cu un mic spor din anumite puncte de vedere.


In general, lucrurile au mers mult mai bine, mai eficient si mai organizat decat anul trecut, cand candidatii trebuiau sa suporte 3 filtre de sortare, verificare si validare pana la inscrierea propriu-zisa. Nebunia a durat doar in primele 2 zile, cand toata lumea(nu stiu pe ce motiv) se inghesuia sa ajunga de la primele ore ale diminetii in salile de inscriere. In utimele 2 zile spre exemplu(ele toate fiind 5) apareau sporadic cate 2-3 candidati la 5 minute sau chiar mai mult. 


De asemenea, referitor la examenul de competenta lingvistica de la FABIZ si REI, cred ca totul a mers bine, dificultatea subiectelor nefiind una dornica de a crea probleme candidatilor. Una peste alta, un alt an, o alta generatie, niste oameni sufletisti, muncitori si foarte inteligenti alaturi de care am colaborat 2 saptamani si speranta ca asteptarile celor ce au pasit pe/spre portile facultatilor vor fi egalate sau depasite de realitate.






Retrospectiva an universitar 2011-2012

Da...vreau de ceva vreme sa incep acest post(sau ma rog, aceasta serie de posturi...vedem cum evolueaza lucrurile), insa cautam din nou metode specifice si un perfect-timing(cum ar zice englezul) care sa ma (re)introduca in atmosfera acelor momente, in speranta de a-mi conferi destula inspiratie si a asterne cateva "cuvinte potrivite" despre o noua pagina din ceea ce poate numi drumul pe care merg.


Asa...sa vedem, anul 2, cel de mijloc de la ciclul licenta al facultatii pe care o urmez, Administrarea Afacerilor(cu predare in limbi straine), sub egida Academiei de Studii Economice din Bucuresti...un an esential, capital, in care dezvoltarea mintii, gandirii economice si strategice, precum si revelarea(ca sa zic asa) a unei experiente memorabile, a avut loc.


Si acum mi-e greu sa incerc sa exprim aceste multe lucruri importante in cateva cuvinte, mai ales ca vorbim despre cateva domenii separate. Asa ca da, probabil acest post va deveni unul introductiv si in acelasi timp de revizuit momente, si apoi, urmatoarele posturi vor aduce cate ceva din fiecare aspect pe care l-am dezvoltat, care este in proces, sau care se vrea dezvoltat in vremea ce vine.


In esenta, pentru a lasa loc de povesti cu detalii pentru viitoarele articole, pentru mine acest an a fost unul extraordinar din multe puncte de vedere, ma bucur ca Domnul m-a ajutat sa realizez aceste cateva lucruri importante pentru mine si nu numai, si ca am mereu sustinere din partea familiei cat si a celor apropiati. Vorbind despre aceeasi perioada a anului trecut, cu siguranta incep sa imi dau seama cate lucruri capata mai mult sau mai putin accent timp de 1 an si este intotdeauna interesant sa iti vezi gandurile, asteptarile si rezultatele dintr-un interval.


Ma bucur ca am inceput acest capitol, voi reveni cu noi povesti. Seara frumoasa !



Adopta un urs !

Aseara, dupa o zi lunga si multe activitati, am iesit la o mica plimbare pentru a ma intalni cu un coleg si prieten pe care nu il mai vazusem de ceva vreme. Mergand spre Subway Victoriei(care dupa parerea mea, are potentialul de a se dezvolta foarte bine in Romania), ma intalnesc cu o tipa care imi aduce in vedere cateva lucruri interesante. Mereu m-am intrebat cum si de unde gasesc oamenii astia care trebuie sa lucreze in strada pentru a te aborda, si eventual castiga ceva de la tine, atata rabdare si putere de munca, mai ales pe caldurile acestea, intr-un oras precum Bucurestiul.


Dar asta este deja o alta poveste...ea imi arata fotografii cu ursii bruni, care aparent nu sunt la fel de numerosi pe cat am crede noi in Romania, si ca WWF(World Wide Fund for Nature) isi doreste sa ajute la protejarea speciei si la crearea unui gen de parteneriat de sponsorizare intre oameni, ONG-uri, companii, etc si la randul sau, acest ONG international.


Bineinteles, mi-ar fi placut sa ii ajut. Asa-zisul ajutor, consta in donarea constanta pe o perioada de 6 luni, a oricarei sume, iar in schimbul faptei bune, ei dadeau la schimb, un ursulet de plus, care sa ne aminteasca tuturor de copilarie. 


Cam asta este si povestea de pe site-ul adoptaunurs.ro. Veti gasi acolo si alte detalii, in cazul in ca va intereseaza. Ideea mi s-a parut foarte tare, si m-am gandit sa o promovez.


O zi cat mai frumoasa !

Cum am obtinut "cheia" facultatii

Printre cursuri, seminarii, conferinte, proiecte si alte lucruri de gen care se intampla de obicei prin facultati, in Academia de Studii Economice din Bucuresti, poti realiza, daca iti doresti si ai initiativa, multe alte lucruri, implicandu-te la nivel de voluntariat in asociatii studentesti unde poti castiga experienta foarte utila pentru viitoarea cariera, confruntandu-te cu organizari de proiecte, evenimente, coordonari de echipe si asa mai departe. Toate acestea sunt menite sa te puna intr-o postura mult mai practica si de a te face mai pregatit pentru ceea ce va urma.


Dar asta e alta poveste, pe care o voi detalia intr-un post viitor, cand voi analiza putin ce am mai facut in acest frumos an universitar, care tocmai s-a incheiat. Referitor la acest aspect, am avut onoarea ieri sa particip la Festivitatea de Absolvire a studentilor de anul III si 2 de Master ai facultatii la care studiez, Administrarea Afacerilor(cu predare in limbi straine) din cadrul ASE. Dupa cum se obisnuieste, reprezentantul-absolvent al anul III preda mai departe "stafeta" (in acest caz cheia facultatii) reprezentantului anului II(recte eu). 


Trebuie sa recunosc ca am fost foarte onorat sa primesc aceasta distinctie, mai ales ca imi place foarte mult facultatea la care studiez, si care este inconjurata si condusa de oameni inteligenti si determinati, cu orizonturi largi. Dincolo de momentul meu(ca sa zic asa), am avut de asemenea privilegiul de a vizita pentru prima oara Domeniul Stirbey, si de a obtine cat de cat un preview pentru ceea ce ma va astepta la anul, in organizarea festivitatilor de absolvire, a balului si a cine stie ce alte lucruri, care se vor ramase in amintirea a sute de oameni.


Dincolo de asta, m-am simtit foarte bine, s-au intamplat vreo cateva lucruri noi ieri(si pot denumi cel putin 3), si probabil, daca suntem sanatosi, o sa va povestesc si cronica procesului invers, cu mine in proces de absolvire, dand mai departe acest simbol, cheia facultatii.


P.S.: Voi reveni cu imagini, pe masura ce vor fi disponibile !



Noi suntem deontologi(partea a zecea) - MRU, Gadea, profesorii universitari si limba romana

Da, iata-ne ajunsi(incet, dar sigur) si la a zecea parte a acestei postari inceputa undeva acum vreo 2 ani si jumatate(wow, cum trece timpul) ! Probabil vor mai exista si alele, dat fiind faptului ca aceasta tara nu inceteaza niciodata sa ne uimeasca din multiple puncte de vedere. Insa, precum olimpicii si elevii de clasa a 12a, unii mai si exceleaza pe lume, intr-un amalgam de clisee, etichete si trenduri.


Revenind totusi, la ideea postarii, vreau sa evidentiez faptul ca din ce in ce mai des, avem tendinta sa aplicam lectii de orice fel, celor din jurul nostru, care dintr-un motiv sau altul, au mai mult sau mai putina nevoie de ele. Si inca acest lucru nu ar fi unul rau daca ar fi facut din initiative dragute si cu intentii bune. Deseori, totul se rezuma la mici atacuri personale, avand menirea de a construi adevarate lanci ascutite din sagetile de darts "inofensive".


Si da, tocmai am vazut si auzit ceva foarte amuzant...imi aduc aminte de domnul colonel MRU, fostul premier de o luna al Romaniei. Nu pot spune ca sunt admirator al dumnealui, precum nici un hater sau alte alea. Am ramas totusi surprins, ca dincolo de jucariile SRI-ste si de respectabilele titluri universitare, a reusit sa se coboare la nivel verde(fost portocaliu, actualmente alb) si sa se joace putin de-a "hai sa fim intelectuali" cu domnul Gadea prin primavara. Atunci toata discutia a fost amendata in presa si in politica pe sistem "Domnul Gadea se face de ras in fata lui Ungureanu" si alte clisee clasice. Desi, tehnic vorbind, ambii aveau dreptate atunci, domnul colonel a exagerat putin la nivelul calitatii de intelectual, plusand ca pokeristii care dau la bluf, pe un teren care reprezenta decat o performanta demna de bancuri.


Acum, dupa cateva luni, il gasim pe acelasi domn respectabil intr-o alta ipostaza, intr-un "discurs motivational" care a nascut cateva semne de intrebare...


Si acum, pe final, eu zic sa conjugam verbul "A gresi" - Eu gresesc, Tu gresesti, El/Ea greseste, Noi suntem deontologi, Voi sunteti intelectuali, Ei/Ele rad !

Before - in emisiunea "Sinteza zilei"




After - recomandat integral, dar mai ales de la minutul 26'



Deci ma gandesc sa mai făcem si alta data !

Cu mai multa sau mai putina ploaie la Wimbledon

Am vizionat cu placere finala masculina a turneului de tenis de mare slam de la Wimbledon. Eram destul de curios daca Andy Murray, impins de la spate de fanii de acasa, va reusi sa scoata un rezultat mai mult sau mai putin supriza si sa ii "fure" de sub nas titlul lui Federer.


Setul 1 a fost interesant cu un Andy Murray mai stapan pe el si cu un Federer cu multe greseli nefortate, lucru ce i-a adus pierderea acestuia. In setul 2, balanta s-a mai echilibrat putin, urmand ca ploaia care a intervenit sa aduca mai multa prospetime atat in atmosfera, cat si in jocul elvetianului, care pleca acum de la 1-1 la seturi.


Dupa reluarea jocului, Roger a reusit in urmatoarele 2 seturi sa rezolve meciul si sa isi adauge in palmares al 7-lea titlu de la Wimbledon, si de asemenea al 17-lea trofeu de mare slam, redevenind nr.1 ATP.


Desi sunt fan Novak Djokovic, pot spune ca jocul lui Federer ramane inca respectabil si admirabil peste ani, mai ales ca acest om a dominat atat timp acest sport interesant, iar duelurile oferite alaturi de adversari precum cei de mai sus sau ca Nadal, Tsonga, Leyton Hewitt, etc, au facut deliciul publicului.


Nu ramane decat sa admiram "splendoarea in iarba" in continuare ! 
Categories : , 8 comentarii | | edit post

Cum mai facem cu miscarea ?

Da...as putea sa dezbat putin situatia de dupa evenimentele de astazi, in principal referitoare la suspendarea (fostului) presedinte Traian Basescu si mai ales la referendumul ce va urma pe 29 iulie si la care sper ca romanii sa arate acelasi spirit de lupta si patriotism precum o fac de jumatate de an incoace in multiple orase din Romania, dar prefer sa aduc in tema un altfel de subiect in aceasta seara.


Dat fiind faptului ca in facultate se fac 3 semestre de sport, stateam si analizam ca totusi, dincolo de faptul ca in timpul programului incarcat ce se desfasura in timpul anului universitar, reuseam totusi sa imi mentin cat de cat o conditie fizica medie, dat fiind faptului ca in fiecare saptamana, alergam pe banda din sala de sport pana oboseam sau ma plictiseam. In al patrulea semestru de facultate, lucrurile au devenit mult mai incarcate si mai pline de evenimente care necesitau timp, atentie si care, desi foarte utile si frumoase, imi cam taiau destul de mult din timpul si cheful de a mai alatura si altfel de activitati care solicitau un efort cat de cat mediocru.


Acum, dupa aproape 6 luni de cand pot spune ca nu mai practic frecvent activitati sportive(desi merg de obicei peste 2-3 km pe zi si alerg in tot felul de parti), ma gasesc in ipostaza de a ma confrunta cu mici oscilatii ale conditiei fizice. Cum am constatat asta ? Simplu...am iesit ca in alte dati, seara la alergat vreo 2-3 km si apoi de intors pe jos la relaxeanu aceiasi 2-3 km...ei, bine de alergat am reusit sa sustin in mod constant la o viteza cat de cat normala spre 60-70 % din distanta, lucru ce m-a ingrijorat putin. E semn ca ar trebui sa pun mai serios pe treaba, acum ca zilele ocupate cu cele libere alterneaza intr-un mod destul de ambiant.

Voi cum faceti cu miscarea si sportul (de zi cu zi) ? 



American reunion

Am vazut intr-un final(de multa vreme asteptam momentul) American Reunion(cel mai nou film din seria American Pie), ce (re)aduna impreuna cei mai cunoscuti, renumiti si amuzanti actori din toata seria, care reuneste, daca nu ma insel, alaturi de acest ultim metraj, 9 bucati din placinta americana cu care ne-am obisnuit.


Actiunea se petrece in modul clasic al primelor 3 filme, cand gasca "maturizata", alaturi de familii, se reintoarce in orasul care a facut-o celebra cu ocazia reuniunii de ani de zile de la terminarea liceului. Bineinteles ca fostele localuri, obiceiuri sau persoane apropiate vor avea un efect "de reintinerire" asupra eroilor nostri, asa ca totul se transforma intr-o forma actualizata a petrecerilor de altadata, de la care bineinteles, Stiffler, nu poate lipsi.


Povestea este si probabil va ramane una din cele mai tari realizate, in opinia mea bineinteles, capodopere de la Hollywood, asa ca cel mai probabil, intr-o zi ploioasa sau plicticoasa o sa (re)iau toata seria la revazut intr-un maraton de filme. 



7 ani de Antena 3

Cand eram mici, in basme mereu intalneam Feti Frumosi si alte tipologii de eroi care cresteau intr-un an cat altii in 7. La acea vreme, totul parea desprins dintr-o alta dimensiune, lucru ce nu era chiar asa de rau daca stau sa ma gandesc. Ceea ce omiteau cartile sa ne spuna era...cat poti creste in 7 ani ?


Dar realitatea este cu totul alta. As face acum o mica glumita referitoare la competitie, dar nu isi are rostul, asa ca ma bucur pentru faptul ca b implineste astazi 7 ani de existenta, 7 ani de profesionalism, moralitate, oameni de toata stima si emisiuni de succes. As putea sa incep sa enumar din realizatorii mei preferati care m-au facut de vreo 3-4 ani sa abandonez alte televiziuni si sa le urmaresc doar cu caracter exceptional, sa astept cu interes urmatoarea emisiune din "In gura presei", "Sinteza Zilei" sau "Vorbe grele", sau sa ma informez de cate ori am nevoie de stiri sau doar de dragul de a citi ceva pe antena3.ro.


Da, iata cat a crescut Antena 3 in 7 ani ! Multi oameni admira acest post, mult mai multi il detesta pentru nenumarate motive. Unii politicieni si CNA-ul fac tot posibilul sa ii puna piedici, sa il amendeze, etc si pierd procese pe banda rulanta. Dincolo de toata aceasta tavaleala politica, ramane totusi de mentionat ca Antena 3 ramane de departe cel mai important canal de stiri din Romania, singurul afiliat CNN International si poate unul din cele mai urmarite posturi overall.


La multi ani Antena 3 ! La multi ani Mircea Badea, Mihai Gadea, Victor Ciutacu, Radu Tudor, Valentin Stan, Dana Grecu si toti ceilalti care aduceti in fiecare zi inca un strop de profesionalism in vietile romanilor !





Despre motivatie si pasiune

Cand eram mici, eram mereu intrebati de parinti (in special cand rudele si prietenii de familie se reuneau faimoasele intalniri) ce vrem sa fim cand ne facem mari. Bineinteles, la vremea aceea, raspunsurile variau in functie de preferintele pe care le apucasem sa le "descoperim" si care ne confereau un confort spiritual in ceea ce ne priveste, plus o mica influenta de-a lui mami si tati, inclusa intamplator in peisaj.


Dar iata ca timpul trece, si pe masura ce ne marim in ani, caratere si personalitati mai mult sau mai putin maturizate, ajungem la momentul in care intrebarea nu mai este la fel de amuzanta si draguta pe cat era cand eram mici...prima intrebare mai generala ajungem sa ne-o punem la examenul de capacitate/teste nationale(asa se numeau in 2006 cand le-am dat eu)/evaluare nationala/teze sau cum se mai numesc ele astazi. Apoi se presupune ca daca viziunea a fost buna, in 4 ani, avem timp sa descoperim ceea ce ne place si sa inclinam spre un domeniu care sa ne faca fericiti, motivati din inertie si pasiune...numai ca lucrurile nu stau chiar asa de simplu...si vorbim aici de sistemul de invatamant, timpul liber petrecut dupa cum fiecare si-l ordoneaza, acele lucruri care largesc orizonturile(sau care ar trebui), dar si motivarea elevului de a fi "impins de la spate" de sustinatorii sai, si aici vorbim de parinti, diriginti si profesori "care au vazut idei".


De abia ulterior, putem sa alegem o cale din sutele disponibile si sa incercam sa o cunoastem cat mai bine...ce ar trebui sa ne conduca spre ascendenta piramidala ? Acel(e) lucru(ri) pentru care a refuza sa ne odihnim, sa mancam, sa bem, sa pierdem timpul pentru ca ne plac la nebunie, ne motiveaza si ne fac sa fim buni sa ne simti mandri de noi atunci cand le facem...


Si atunci vine intrebarea...cati dintre noi mai avem inca motivatia si pasiunea pentru a realiza lucrurile care ne plac, intr-o tara plina de constrangeri ?