Romanii si Customer Care

Astazi a fost o zi super din multe puncte de vedere. Una dintre particularitatile acesteia(deh, nu ti se intampla asa ceva zilnic), a fost faptul ca am plecat intr-o locatie cu un scop si m-am intors cu mai multe, iar cele adiacente celor intiale, m-au surprins placut, nepunandu-ma la nici un fel de cost aditional.


Locatia se numeste Carrefour ! Ca un student ce sunt, scopul initial era sa imi cumpar, cum spune romanul, de-ale gurii pentru zilele ce vor urma. Si cum mergea tovarasul cu cateva rontaieli precum si o punga de cartofi in mana spre casa, a constatat ulterior ca nu ii cantarise...s-a intors intr-un sprint la magicele cantare(tinand cateva fete la coada...eh...) si apoi la achitat...cand ce sa vezi...il astepta o doamna de la promotii care ii spune cam asa : "Sunteti fericitul castigator al promotiei Carrefour". Eu (curios de fel, mai ales ca nu prea cred in povesti cu promotii, alba-neagra si jocuri de noroace) achit frumos bonul meu cel "mare"(si la figurat si in valoare), dupa care o urmez pe doamna respectiva la o alta casa, unde imi scoate premiul si anume o cafetiera, imi stampileaza bonul si imi ureaza felicitari !


Va dati seama ca intamplarea m-a bucurat extrem de mult(nu neaparat ca as fi mare consumator de cafea, dar mai ales pentru ca astfel de lucruri reprezinta ocazii speciale). 


Si uite asa m-am indreptat spre camin cu o cafetiera si cu produsele mele alimentare. V-as arata si poze, dar nu am cum sa le descarc, asa ca ma voi rezuma la a spune "Traiasca Customer Care", "MULTUMESC CARREFOUR" si nu in ultimul rand "Si la mai mare" !


Sursa foto

Romania plus

Sunt convins ca tara in care traim are si multe, multe lucruri bune care se intampla, dincolo de tot ceea ce vedem zi de zi si care ne afecteaza mai mult sau mai putin, intr-o maniera mai directa sau mai pe ocolisuri. Sunt multe evenimente frumoase si benefice pentru cetatenii tarii care se petrec zi de zi, care nu sunt mediatizate cu aceeasi ardoare si pasiune media precum vestile mai rele, care stiti si voi ca circula mult mai repede si fac mult mai mare zarva. Ca de obicei, raul este cu mult supraevaluat, iar acest lucru nu face decat rau unei tari si asa in mari probleme de cam orice natura.


De aceea, cand vad/aud si intamplari frumoase care se mediatizeaza, ma simt intr-o alta lume...parca pot visa pentru un moment la ceea ce vreau si eu de la tara mea, la ceea ce sper sa se intample intr-un viitor cat mai apropiat, la faptul ca dincolo de toate prostiile care se vad zi de zi si dincolo de managementul patriei, mai am inca multe motive pentru a ramane aici si pentru ca chiar imi doresc la nebunie sa continui sa imi iubesc tara natala, la fel cum o faceam cand doamna invatatoare ne inzestra din punct de vedere spiritual si sufletesc cu valorile morale si etice.


Aceasta idee sper sa infloreasca si sa ajungem in...(cat timp o fi) sa iesim cu capul sus in lume si sa ne prezentam..."Salut, eu sunt Andrei si te invit cu placere sa descoperi tara mea ! "


Inspiratie din articolul acesta.

Noi suntem deontologi(partea a noua) - Unde dai si unde crapa...

Aceasta celebra veche zicala romaneasca este la fel de potrivita si acum in cele mai multe situatii, chiar daca timpul sau se poate spune ca a trecut de multa vreme...m-as referi aici la o groaza de subiecte cotidiene care nu stii cum sa le mai cataloghezi, amuzante sau de-a dreptul penibile, dat fiind faptului ca oamenii au straturi de masti foarte bine intiparite pe creier, lucru ce creeaza o mentalitate dusa aproape la extrem.


In realitate, toti ne dam, nu-i asa, rotunzi nevoie mare ca sustinem principii democratice, libertate de gandire, ca sustinem tinerii si initiativele creative, interactive, promovam idei si proiecte, si toata aceasta mascarada care incanta pe toti, fiecare plecand multumit acasa, impresionat de niste vorbe in vant.


Momentul adevarului se vede intotdeauna cand partea practica si implementarea celor denumite mai sus are loc...NU, nu suntem democratici, toti vrem sa avem puterea in maini si ne agatam cu ea de cei mai inalti pereti, NU, nu sustinem chiar asa de tare ideile creative si interactive pentru ca ne este frica de ziua ce urmeaza daca ii promovam pe cei mai buni, DA, ne place sa fim deontologi intotdeauna si sa aratam lumii cat de multe lucruri "inteligente" si fara nici cea mai mica legatura scoatem pe gura din dorinta de a ne da iarasi rotunzi, si DA, noi nu ne atacam niciodata adversarii, decat din dorinta de a ii proteja pe cei care se lasa usor influentabili.


Ar fi mai fi multe de spus...dar cred ca vorbesc de la sine...


Te iubim Romania, oriunde ai fi !


Departe...

Departe, departe, intr-o alta carte,
Dintr-un alt album, departe de acum,
Stau poze in rame, zambind neintrecut
Amintindu-mi de tine, si de al meu trecut.


Frumoase momente vin mereu in minte,
Si parca in poze, tot par sa te alinte...
Acele lalele vorbesc despre ele
Dar nu spun nimic de-amintirile mele.


Ma uit din suflet cateodata la tine,
Ma uit incercand sa dau tot de mine...
Sau poate sper sa m-aduca la tine...
Mereu e ceva care nu tine de mine.


Si pot sa spun ca sunt bine
Chiar daca demult nu mai sunt langa tine...
Cumva prin tine, amintirea vine
Si odata cu ea, imaginea ta...


Departe, departe, intr-o alta carte,
Dintr-un alt album, departe de acum
Doi copii se iubeau neincetat...
Poate o fac si acum...dar biblioteca s-a schimbat...


Andrei Radutu, 25.02.2012

Vrem si noi niste drumuri !

Apropo de iarna aceasta("ca-n povesti" cum ar spune unii, sper ca le-a mai trecut starea acuta de basm in acest timp), o sa ajungem din nou la capitolul drumuri care s-au stricat, care trebuie sa se repare, maretele autostrazi care se tot finalizeaza an de an...stiti povestea.


Dincolo de faptul ca mi-e un foarte mare dor de primvara, vara, sa merg cu masina de placere, iar razele soarelui si natura reinviata sa imi infrumuseteze starea de spirit, am vazut un articol despre drumuri, in adevaratul sens al cuvantului...


Si cum visul american trebuie sa continue, zic si eu ca tot romanul...vreau si eu cu niste drumuri...se pune ?





Sursa + foto : Antena 3

Fara halfe(partea a doua)

Acum aproape 2 ani si jumatate, ratacit in gandurile verii lui 2009, aduceam problema jumatatilor de masura, denumite atunci de mine halfe, dupa cum spun fratii nostri multiperspectivisti, vorbitori de limba engleza. Aici, descriam cateva lucruri care ma suparau extrem de tare la acel moment, datorate unor evenimente care ma prinsesera oarecum cu garda jos.

Astazi, constat ca in mare parte, dincolo de niste slefuiri mai mult sau mai putin artistice, parerea, principiul si consideratia pentru acest subiect a ramas 90 % intacta, mai ales cand vine vorba de lucruri esentiale si de piloni ai caracterului si comportamentului. M-am intalnit cu o situatie destul de diferita fata de cea de atunci, dar in acelasi timp oarecum din aceeasi arie. Dilema existentiala intervine ca de obicei, cand dincolo de activitatile de zi cu zi, iti mai ramane putin timp sa meditezi si sa iti faci chiar loc pentru tine, pasiunile tale si oamenii care conteaza de fapt. In acele momente(si nu excludem aici toate activitatile de zi cu zi care se vor a fi indreptate spre sublinierea verbului "a conta"), chiar iti doresti ca totul sa fie aproape de o satisfactie maxima, care sa iti aduca un zambet pe buze si amintiri grozave pentru acele timpuri cu multa umbra si ploaie care intervin inevitabil in ceea ce numeste farmecul vietii.

Ceea ce voiam sa accentuez de fapt...DA, e extrem de greu sa iti dai seama ce ar fi mai bine in viitor si cum ti-ar fi mai bine in conditii pe care de obicei nu le poti prezice, DAR cu siguranta inima si acel lucru care se numeste "de la sine", precum si Domnul te vor ajuta in continuare cand nu stii ce sa faci si o intersectie de drumuri cu multe benzi reversibile se iveste neasteptat in cale...

La o alta jumatate de drum...

Buna seara si bine v-am gasit din nou pe Find yourself again ! Si pentru ca se intampla, nedorit oarecum, sa pasim pe aici in aceeasi frecventa pe care timpul a inceput sa o ordoneze, pot sa spun ca imi lipsea acest lucru si ca e una din serile pline de ganduri si implicit filozofie...


Da, am ajuns la o alta jumatate de drum, lucru sugerat si de titlu...nu stiu cum a trecut acest an si jumatate de cand etapa facultatii a aparut in viata mea, parca ieri ii priveam pe ai mei cum, ingrijorati fiind, ma trimiteau plin de bagaje spre marele oras, iar astazi Bucurestiul reprezinta un gen de a doua casa.


A trecut ceva timp...si parca totusi nu asa de mult...uneori se intampla sa ma privesc profund in oglinda in intunericul relaxant si linistitor al noptii...s-au schimbat cateva lucruri si se vad oarecum...e adevarat ce se spune ca parca simtul responsabilitatii iti creste semnificativ cand vezi ca ai intrat intr-o lupta mult mai mare, din nou cu tine, dar echipa s-a schimbat...peisajul de asemenea...si vine un moment in care totul devine obisnuit, setea de afirmare si de dezvoltare personala si profesionala te face din ce in ce mai ambitios, iar inima iti pulseaza in vene o gama larga de senzatii, de la micul om matur, la imaginea proiectata sau la retrospectiva de acum o zi, doua, o luna, un an...


Si nu stiu de ce, ganduri si sentimente vin uneori din trecut pentru a ne verifica stabilitatea...suntem acasa ? Deseori vestile de la acestea nu sunt foarte linistitoare, intr-un ambient in care comparatiile parca nu au o relevanta anume...si cu toate acestea, stam si despicam firul in 6 ca 4 nu mai sunt de ajuns de multa vreme, si nu putem sa ne mai bucuram de entuziasmul de odinioara(fie ca acesta inseamna din nou, o zi, doua, o luna, un an...).


Stiu ca rezolutiile suna intotdeauna bine pentru lume...mie mi se par doar niste forme fara fond...oricum totul este directionat de Sus...visele parca suna totusi mai adecvat...ambitia si pasiunea iarasi ne fac sa dam tot ce avem mai bun pentru respectivul subiect...iar atunci cand iese, entuziasmul arhivat reiese de la naftalina exact cum copiii din noi se bucura pentru fiecare moment simplu, in care zambim neconditionat.


Pana una alta, sper ca pentru binele nostru, sa nu ne mai complicam existenta cu lucruri inutile, sau daca o facem, sa ne simtim impliniti pentru asta. Ma bucur pentru aceasta perioada din viata, si cel mai mult, multumesc Domnului pentru ca munca imi este rasplatita. Ce va fi de acum incolo, numai Cel de Sus stie.


Toate cele bune si o seara frumoasa !