Fall of Ideals

Stau uneori si imi vad parca zambetul care mi se asterne pe buze neconditionat cand imi aduc aminte de clipele cand am decis ca as vrea sa imi fac blog. Acest lucru se intampla undeva acum vreo 2 ani si un sfert, cand blogurile erau pe un trend ascendent, dar acceleratia lor nu era chiar atat de mare ca ceea ce urma sa vina cam in urmatorul an si jumatate...intr-un cuvant spus, blogurile erau mai "exclusiviste" pe atunci. Bineinteles, nu stiam cu ce se mananca blogosfera pe atunci, vazusem cateva modele, unul chiar bine creat si dezvoltat la niste buni prieteni de ai mei, si mi-a venit si mie brusc ideea sa imi creez unul.


Imi aduc aminte ca am luat-o pas cu pas, si aparent am ajuns pe drumul cel bun, ca altfel nu ar mai fi fost aici cel ce va umple aceste randuri de atunci si pana astazi(cu mici pauze neconditionate, dar asta e alta mancare de peste). Am inceput usor, usor sa imi explic motivatiile, sa imi astern primele ganduri in aceste ferestre de post si sa incerc sa primesc feedback. Eram un pic speriat, poate chiar buimacit pentru ca nu stiam pe ce cale sa o apuc, cert e ca pasiunea, entuziasmul si ideile care isi creasera propriile energii nestapanite navaleau in mine cu fiecare moment in care ma gandeam la acest spatiu si incepeam sa tastez. De-a lungul timpului am expus tema mea principala care nu imi dadea pace pur si simplu(formarea unei identitati personale si regasirea de sine) si de asemenea am reusit sa ilustrez idei, ganduri, sentimente de toate tipurile, creatii personale, hobby-uri si cate si mai cate. 


Sunt bucuros si acum, cand ma uit in spate, ca am luat acea decizie, ca am scris mereu cu aceeasi pasiune si determinare a gandurilor, ca Find yourself again a fost langa mine si cand a avut poate cea mai grea sarcina din lume si anume sa ma regaseasca chiar pe mine si nu in ultimul rand ii apreciez ca intotdeauna pe cei care m-au sustinut si pe cei alaturi de care am citit, am expus pareri, ajungand ulterior sa invatam unii de la altii.


Plecand pe aceasta idee, as putea sa mai aberez lejer pana maine dimineata , dar am un lucru esential pe care vreau sa il punctez aici...sunt in continuare in blogosfera oameni care au idei, viziune si care isi expun gandurile cu multa pasiune si entuziasm, la fel ca noi toti, cei care ne-am cladit cu bucurie aici un loc al nostru. Unul dintre ei este prietenul meu Andrei, care dupa parerea mea este unul dintre cei mai mari oameni cu viziune pe care am putut sa ii intalnesc sau cu care am interactionat. Am vazut in povestile lui niste idei care ma faceau pur si simplu sa gandesc din ce in ce mai profund si care ma fascinau de-a dreptul. 


Sper ca intr-o zi, peste ani, sa fim tot aceiasi pasionati tineri(mai mult sau mai putin cu capul pe umeri decat acum) si sa ne aducem aminte de povestile care ne-au ghidat spre ceea ce am fost, suntem si vom fi. 


Cu bucurie va recomand Fall of Ideals ! Enjoy ! 

Robotzi-ed

In postul de tranzitie, tocmai mi-am dat seama ca am omis ceva foarte important care s-a intamplat in acest timp si care in perioada care a urmat a cam revolutionat Romania prin modul absolut genial al umorului si imaginatiei dovedite. Da, vorbesc aici, despre cei de la Creative Monkeyz, care dupa parerea, merita RESPECT si ar trebui incurajati(nu ca ar avea nevoie) sa continue cu operele lor, pentru ca o fac intr-un mod "mai absolut ca vodca" de genial.


Pentru mine, chestia asta cu Robotzii s-a intamplat undeva prin februarie spre martie cred, cand deja aparusera vreo 3 episoade din ceea ce urma sa devina in ultima perioada, poate cel mai asteptat si cunoscut nume in materie de seriale scurte din Romania. Revenind la idee, imi aduc aminte si acum ca veneam dupa o zi de facultate, si mergand cu o colega(poate mai sarita de pe fix decat sunt eu), incepe sa povesteasca la un moment dat actiunea din Robotzi, pufnind intr-un ras zgomotos la fiecare 3 secunde. Zic, ok(in sinea mea), no problem,(cum ar zice Momaie...o criza de ras intr-un loc public, am mai trecut noi prin d-astea...dar despre asta vom vorbi intr-un alt post), dar macar sa am si eu idee, ca sa stiu o treaba. Intr-un final, reuseste printre hohote de ras sa imi spuna despre ce e vorba, ajung la camin(unde unul din colegii mei dormea dus, dar asta e partea a doua), si caut respectivul episod. Cand am ajuns la episodul 2, am avut unul din acele blocaje de ras,  cand nu te mai poti opri(prietenii stiu de ce) si te doare stomacul, maxilarul si lacrimile incep sa iti curga nestingherite(l-am intrebat a doua zi pe colegul meu daca m-a injurat strasnic si mi-a spus ca nu si-a dat seama, deci totul ok).


De atunci si pana acum, cei de la Creative Monkeyz au scos in fiecare saptamana cate un episod, si pe langa acestea, nenumarate creatii personale, pe care eu le admir. N-as putea sa spun decat RESPECT din nou si sa speram ca in Romania, odata cu trecerea timpului vor aparea din ce in ce mai multe creatii de succes !

Fotbalul spectacol da recital cu Messi si Falcao

Dupa cum probabil cei mai multi dintre voi stiti, ieri si astazi s-au inregistrat primele manse din semifinalele Champions League si Europa League. Cap de afis a fost ieri fara alte prezentari El Clasico, Real Madrid vs. Barcelona, iar astazi s-ar putea transpune in ceea ce s-a numit FC Porto - Villareal. 


Seara precedenta, Barcelona si-a practicat inconfundabilul "tiki taka Barcelona"(dupa cum spunea si Gigica, probabil in timp ce Petrica era preocupat cu GeSePeu'), realizand aproape la fiecare manevra de atac cate 30-40 pase consecutive, innebunindu-i practic pe cei de la Madrid, impreuna cu "The special one", care avea sa urmareasca recitalul lui Messi din tribune in ultimele minute. 


Dupa cum s-a vazut, Realul nu s-a comparat la stilul de joc cu Barcelona, iar dupa eliminarea lui Pepe, fragilul echilibru s-a rupt, lasandu-i loc genialului argentinian pentru a incheia seara in stilul caracteristic cu 2 reusite superbe.


In aceasta seara, balul a fost deschis in ultimul minut al primei reprize de cei de la Villareal. Ce a urmat, este practic imposibil de descris, asa ca va voi lasa pe voi sa va spuneti opinia. Celelalte 2 semifinale din cele 2 competitii au fost Schalke - Manchester United 0-2 si Benfica Lisabona - Sporting Braga 2-1.


Enjoy the magic of football !


www.Sport.ro

Pas cu pas...

...ne cuprinde ritmul de chitara" spuneau odata cei de la Bosquito, pe vremea cand tocmai iesisem si eu din vraja basmelor si tocmai dadusem de farmecul povestirilor lui Jules Verne. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc azi...ci despre modul in care am ajuns sa nu mai scriu o vreme pe blog, dupa ce imi facusem un gen de promisiune cu mine si cu Find yourself again, cum ca nu voi mai lasa timpul sa treaca fara sa mergem brat la brat prin farmecul fiecarei zi.


Totul a pornit(daca imi aduc bine aminte) de la o mica problema cu internetul de acasa...veneam si eu ca omul, obosit dupa o saptamana de facultate, incercand sa ma relaxez, cu chef de scrieri, citire si alte activitati linistitoare de weekend, si atunci netul imi dadea sah mat, si imi spunea "poate data viitoare". Am zis ok, treaca-mearga vreo cateva saptamani, la camin parca nu mai aveam acelasi chef pe care il am atunci cand am niste timp liber, si aproape fara sa imi dau seama, m-am trezit(din nou) intr-un moment in care as fi scris si filozofat pe diverse teme, ca de obicei, culmea, avand din nou o mica problema cu internetul de acasa. In sfarsit, cu ajutorul Lui Dumnezeu, acest lucru pare sa se fi rezolvat cum nu se poate mai bine, iar acum ar fi timpul sa stau putin sa ma gandesc ceea ce ar fi trebuit spus in aceste 2 luni, pe care le-am "chiulit" de pe aici...


Sa vedem ce s-a mai petrecut cu mine si cu lumea...in perioada cu martisorul, am avut placerea sa merg cu cativa colegi la concertul de lansare al ultimului album Taxi, lucru ce m-a fermecat si bucurat foarte tare, apoi am observat ca totusi si Bucurestiul tine mai mult sau mai putin cont de traditiile de 1 si 8 martie. Am fost pana acum vreo 2 saptamani destul de satul de frigul teribil de afara, care nu inceta sa isi faca bagajele si foarte fericit cand dupa jumatate de an, am putut sa ies si eu din nou la o plimbare cu bicicleta prin parcul Herastrau. Ca si activitati, am petrecut din nou o frumoasa perioada in AIESEC Experience, incheiata cu noi prieteni si amintiri, am observat cat de mult imi poate placea Kulturhaus Bucuresti, dar si zilele cu somn de voie, fara intreruperi. Pe plan mondial, Japonia a suferit una din cele mai mari tragedii, speram sa ii ajute Domnul sa fie bine, iar pe plan european, ne bucuram de niste semifinale de Champions League extraordinare(sunt fan Barcelona si am mizat inca din sferturi pe o finala Manchester United - Barcelona). In Romanica, echipele din Liga I, sunt mai aeriene ca niciodata, parca nu vor sa se taxeze reciproc cand una dintre echipe pierde puncte, iar rapidistii mei sunt determinati numai cand joaca cu echipe mari.


Cam atat pentru moment. Sunt in vacanta pentru inca 4 zile(dupa care incepe nebunia pe la facultate cu presesiunea si sesiunea) si incerc sa ma bucur de fiecare moment pe care ni-l ofera Domnul. 


Toate cele bune si o zi cat mai frumoasa ! 

No face, no name...

Cam asa s-ar putea caracteriza ultimele zile si saptamani...as putea spune ca dupa o lunga perioada de gandire, timp mai mult sau mai putin liber, chefuri, stari si alte chestii de gen, am vazut si am trecut prin multe lucruri, ale caror povesti tind inca sa se scrie...


Voi incepe cu detaliile probabil de maine, urmand ca incet, incet sa revin din nou pe aici cu scrieri pentru voi...multumesc pentru vizite, atentie si parerile voastre si ca de obicei, Find yourself again va asteapta cu bratele deschise, acum sub o alta forma.


O seara frumoasa !