Eu, serialele si timpul filozofic

Astazi a fost o zi in care am umblat pe multe teriotorii nepreconizate...dimineata a inceput intr-un mod placut(chiar daca dormisem din nou 6 ore si ma pregateam de drumul catre Bucuresti), si am avut o stare de spirit chiar frumoasa, pe care m-am gandit sa o impartasesc si cu voi. Dupa asta, am cutreierat putin prin lumea umbrelor luminate, dar nu am reusit nici pana acum, dupa cam 11 ore, sa imi dau seama de fapt daca stratul de praf cu care este acoperita este superficial sau nu...

Imi aduc aminte de momentele de dupa sesiune...cred ca au fost vreo 2-3 zile(asta incluzand si jumatate din nopti) in care puteam foarte bine sa nu fac altceva decat sa stau in patul meu, admirand peretii camerei mele si bucurandu-ma de relaxarea starii de spirit sau sa ma uit ca un nebun, care si-a rezervat timp pentru viitorul cat mai apropiat posibil, la filmele si serialele care isi facusera programare(lucru bineinteles facut). Asa ca, precum un copil inteligent care nu mai simtea oboseala acumulata, am vizionat(sau revizionat) cu o mare placere filmele care imi veneau in minte pe moment, si m-am bucurat din plin de cadoul celor de pe Vplay care imi daruisera o saptamana de cont VIP.

Saptamana de vacanta a trecut, m-am intors la facultate, iar timpul momentan imi acorda destul credit pentru cam toate activitatile pe care mi le-as propune(mai depinde si de vointa, si de cum as vrea sa mi-l petrec intr-un mod cat mai bun posibil). Ma bucur extrem de mult ca am revenit aici, in spatiul meu personal de regasire virtuala, si ca incep sa redobandesc din ce in ce mai tare acea mare placere de a scrie si de a va citi pe voi, cei care sunteti mereu prezenti pe acest blog.

N-am putut sa nu fiu innebunit de numeroasele seriale pe care cei de la Vplay le au de oferit, asa ca mi-am prelungit(din proprie initiativa de aceasta data) contul VIP pe inca 2 luni...in seara aceasta am terminat de vizionat "Sex and the city" si pot sa spun ca am fost foarte fascinat...cum spuneam...uneori este nevoie ca cineva sau ceva sa ne aduca aminte de fapt ceea ce conteaza pentru noi, cat de multe lucruri si persoane frumoase avem in jurul nostru, si sa nu ne mai accentuam cu tendinte infinite acele lucruri care aparent ne lipsesc...

Ca sa personalizez o clasica reclama..."Stralucirea ochilor sai...de nepretuit...pentru toate celelalte exista Mastercard !".

O seara frumoasa  !

Lonely heart

Si cum e duminica, ce poate fi mai frumos decat o melodie minunata pentru infrumusetarea starii de spirit. Enjoy !

Experienta vs inovatie

Am beneficiat saptamana aceasta de un program destul de lejer al primei mele saptamani de facultate din semestrul 2, si cu o conjunctura favorabila am reusit sa plec de joi seara spre casa...chiar cand nu ma mai gandeam a se intampla ceva semnificativ in acea zi, am fost placut surprins sa observ niste lucruri initial fara vreo semnificatie aparte, dar mai apoi, stand si analizand mai bine, am realizat ca dincolo de aparente existau multe substraturi...


Despre ce vorbesc ? Despre vesnicul duel dintre experienta(atributul considerat poate cel mai important de majoritatea oamenilor, pentru ca reflecta o anumita viziune acumulata doar prin trairea evenimentelor) si inovatie(calea spre modern, spre mai eficient, mai pe limba celor tineri cum s-ar spune). Dar cum reusim sa le imbinam pe cele doua ?


Ei bine, am vazut pana sa plec din Bucuresti, joi, o astfel de situatie...si nu numai atunci, mi-am adus aminte de mai multe intamplari in care mi-au atras atentia diferite aspecte specifice ale fiecarui concept exprimat mai sus...pe de o parte(zic eu), fara experienta, nu putem ajunge la invoatie, pentru ca trecutul impreuna cu timpul(acest complex element, dimensiune si medicament al celor mai dificile momente) ne arata ce am gresit si ne lumineaza solutia inspre atingerea unei cai optime din drumul pe care mergem...aici intervine o intersectie, pe de o parte inovatia, si drumul spre ea, care se reflecta din eficientizarea acestor cai gasite si tendinta spre modern, care pare mai accesibila si este mult mai performanta din multe puncte de vedere, dar si mai necunoscuta in acelasi timp, iar pe de alta parte, continuarea drumului experientei care poate atinge cai negandite in ori ce fel de domeniu, prin cunoastere(si pot indrazni sa spun chiar intelepciune), dar modelata dupa conceptele de mult elaborate si experimentate.


Intrebarea se pune...exista vreo cale de mijloc, ca un gen de banda reversibila unde cele 2 pot colabora in atingerea unui nou drum ?...eu zic ca da, si am vazut oameni care sa imi demonstreze acest lucru...nu este el un drum sigur, dar cu siguranta inainteaza mai eficient si mai prudent decat oricare dintre ele...

Independenta si nonconformismul

Da...voiam sa aduc la lumina acest subiect de o vreme, dar parca nu gaseam pana acum acea portita de acces spre acesta...nu credeam ca voi avea inspiratia necesara astazi la ora aceasta, dar ma bucur ca am gasit-o. Azi nu a fost o zi foarte stralucita aparent(chiar daca se presupunea ca in afara orei de sport, este libera si te poti bucura in tihna de programul personal), ba chiar acum vreo cateva ore incercam sa imi dau seama ce sa fac pentru a o redresa...imi veneau in minte tot felul de ganduri, in special legate de acest subiect si de modul cum ar trebui tratat de fiecare dintre noi...


Se spune ca fiecare persoana are un anumit grad de independenta, chiar daca din punct de vedere al fiecaruia dintre noi suntem oarecum dependenti de multe lucruri si aspecte...despre nonconformism s-ar putea spune ca reprezinta o tendinta de a nu accepta anumite mentalitati, medii si reguli...nonconformistii sunt priviti in general din multiple perspective, mai ales ca foarte putina lume isi da seama de fapt ce se intampla in spatiul in care traieste...deseori cei care pur si simplu incearca sa isi construiasca intr-un mod aparte visele, sunt considerati persoane care se abat de pe drumul(considerat parca acelasi) pentru toti. De ce am avea toti acelasi drum ? Suntem toti la fel ? Sau a ajuns atat de mult tehnologia moderna(TV, internet, socializare, etc) sa ne indrume spre o mentalitate comuna pe toti ?


Sa nu ma intelegeti gresit, vorbesc aici strict despre acel comportament care nu deranjeaza persoanele din jur(decat poate ca si efect al complexelor morale si ca traseu multiperspectivist) si care nu afecteaza cu nimic buna desfasurare a societatii sau mai stiu eu ce...


Ma gandeam, ca in multiplele momente in care linistea din interior este plina de ganduri, ca de cand am inceput sa calc pe varfuri in societate, am devenit ceea ce sunt si probabil cu foarte mici schimbari, voi ramane acelasi caracter format atunci...desi apreciez raritatea oamenilor(uneori nu neaparat din primul rand) care sustin visele si recunosc munca depusa in atingerea unui pas important pentru tine si visul tau, ma lovesc cateodata pe traseu, de multe persoane care incearca sa isi impuna mentalitatea si modul de a actiona asupra ideilor mele si ale altora...nu cred ca am reusit sa ii inteleg pe acesti oameni atat de indarjiti...nu pricep...eu sunt un ascultator, imi place sa privesc multiple perspective si apoi sa actionez, dar asta o voi face mereu eu, pentru ca pasii din drumul pe care merg nu sunt facuti de altcineva...imi place mereu sa sfatuiesc si sa fiu sfatuit in acel mod in care toata lumea are ceva de invatat si apreciat la celalalt, iar in acest fel poti spune de asemenea ce caracter esti si de ce personalitati vrei sa fii inconjurat. 


Asa ca da, ma consider la intersectia celor 2 termeni(independenta si nonconformism) si trebuie sa recunosc ca este un sentiment aparte pentru ca fiecare pas pe care mi-l propun, muncesc pentru el, si cu ajutorul Lui Dumnezeu reusesc sa il ating, face parte din mine si imi da putere sa merg mai departe.




Candle in the wind

Yep...back in Bucharest and back at work...n-as putea spune ca mi-a lipsit extraordinar, dar pot afirma cu siguranta ca timpul liber este o minune dupa sesiune. Dar sa lasam sesiunea cu treburile ei...astazi am inceput al doilea semestru, si fiind prima zi(aglomerata de altfel in teorie), s-a concretizat intr-un program mai scurt decat ne-am fi asteptat cu totii...un prilej bun astfel pentru activitati de orice tip...de altfel, nu m-as fi gandit ca astazi voi colinda frumos strazile din centrul Bucurestiului cu o mare placere. Nu imi mai aduc aminte exact cand a fost ultima data cand m-am plimbat linistit prin marele oras pentru a ma relaxa si nefiind stresat sau incarcat de griji, cert este ca iarna parea mult mai placuta astazi, chiar daca vantul isi revendica cu o mare seriozitate drepturile sale asupra vremii...

Am revazut cateva dintre marile piete ale Bucurestiului, Piata Romana, Universitatii si Unirii, studiate intr-un amanunt linistitor...pe masura ce treceam pe langa un anticariat, pe langa un cinematograf, prin Centrul Istoric sau prin minunatul parc din fata acestuia, vara imi revenea in minte cu un aer proaspat si plin de piese de puzzle ale sufletului. Nu cred ca as putea sa uit vreodata anumite momente, au fost prea importante pentru mine, si pe masura ce imi aduc aminte de ele, si le impartasesc cuiva sau doar starii de spirit prezente in acea clipa, zambetul copilului din mine revine neconditionat pe buzele acestui visator si iubitor de natura, unul pentru care timpul, locul si oamenii speciali de langa el impodobesc un peisaj al sufletului spre noi aventuri...

Feeling good

Azi a fost o zi interesanta...m-am trezit destul de tarzior(ca intr-o zi obisnuita de vacanta), dar nu aveam chef sa ma dau jos din pat...as fi stat intins, cu privirea aruncata pe fereastra, in timp ce gandurile mele zburau departe...imi trecea prin cap istoria recenta a ultimelor cateva luni, de la cele mai "neinsemnate" capitole pana la cele mai importante pe care le consider acum.


De multe ori m-am gandit la diferenta dintre modul cum se desfasurau lucrurile cu un timp(oricare ar fi el) in urma si modul cum s-au concluzionat sau cum se afla in prezent. Sunt acele momente in care ne vedem pusi in diverse situatii, in care ne comportam poate cum ne asteptam sau credem ca nu ne vom vedea niciodata...e unul dintre lucrurile care ma definesc...nu uit niciodata de unde am plecat si pe unde am trecut ca sa ajung unde sunt astazi...totul face parte din farmec, fiecare pas trebuie facut si are un rol important pentru fiecare dintre noi.


Apropo de meditat, gandit si analizat, cel mai recent exemplu care imi venea in minte se lega de mine in ultimele luni...a fost o perioada frumoasa, noua pentru mine si plina de evenimente care mi-au croit calea spre perspective si situatii in care nu ma mai gasisem si pe care aveam nevoie foarte mare sa le descifrez. Am inceput sa ma gandesc ce s-a intamplat cu mine de cand am ajuns la facultate, de cand am ajuns in Bucuresti, modul cum au evoluat lucrurile...parca a trecut o vesnicie si cu toate acestea, doar o clipa...stiu sigur ca eram cu totul in alte lumi pe la sfarsitul verii si inceputul toamnei(o sa dezvolt subiectul acesta intr-o serie de noi posturi pentru ca pe zi ce trece imi dau seama de multe lucruri pe care le pot vedea intr-un final la un gen de rece...nu este recele conformist, dar este un rece obiectivizat)...aveam niste pareri si idei care incercau sa intre in realitatea in care de abia paseam...si desi toate semnele imi spuneau ca mici schimbari sunt aproape, eu le ignoram cu o incapatanare si o consecventa demna de admirat(sau poate nu...). Eram convins ca ma indrept totusi spre o cale mai buna...si aveam dreptate, doar ca acele cai au cotit brusc din traiectoria pe care mi-o imaginasem eu. Si cum totul are farmecul sau, bineinteles ca fiecare drum, are proprietatile si dificultatile sale. Aveam sa imi dau seama cum sa atasez acea noua banda a drumului pe care mergeam dupa o mica vreme, si dupa ce am reusit sa ma linistesc intr-atat incat sa devin, parte integranta a drumului meu(eram acelasi eu, dar cu o varianta pe care ma potriveam mai bine in acel context...cum as spune eu...un gen de pluriperspectivism). A urmat apoi o perioada in care imi gasisem locul si in care ma simteam pregatit sa ma confrunt cu cele mai importante provocari pentru mine de atunci...si timpul trecea pe nebanuite...


Ce am invatat pana acum ? Ca toate drumurile noi par dificile pana le inveti si descoperi farmecul...trebuie doar sa ai incredere in tine, in Cel de Sus, care nu ne va lasa niciodata singuri, in linistea si ambitia personala care te impinge in fata cu zambetul pe buze spre o noua provocare cu tine insuti si nu in ultimul rand, ca atunci cand momentele mai dificile intervin, cei din primul rand sunt acolo sa te tina de mana pana iti vei stabiliza ritmul vitezei...

Primul rand

Acest articol este in primul rand pentru reusita si succes, pentru acele situatii in care ai nevoie sa stii ca ceva te impinge in fata spre marele obstacol indiferent cat de imposibil sau nu ar parea, pentru ca da(mai ales cand vine vorba de ceva nou si necunoscut), oamenii au nevoie de acel imbold si de o oarecare doza de siguranta pentru a adauga, cu incredere, o noua banda pe drumul pe care merg.


Tot in primul rand intra si acei oameni(si subliniez, acei oameni in adevaratul sens al cuvantului) pe care te poti baza oricand si care sunt cu tine ori de cate ori ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti, de cineva caruia sa ii impartasesti problemele si temerile tale, de cineva cu care sa stai pur si simplu de vorba, sa te insoteasca atunci cand ai chef sa pleci undeva noaptea tarziu, sau cand ai chef sa aberezi si filozofezi pe orice fel de tema.


De ce sunt toate aceste lucruri si persoane in primul rand ? Pentru ca ele apar mereu primele in toate situatiile care te privesc, ele sunt cele impreuna cu care poti afirma sus si tare "Da...am facut acel lucru, si da...am fost acolo". De ce sunt amintirile si reusitele atat de frumoase ? Pentru ca sunt imbogatite de persoanele care au importanta pentru noi...putem spune intr-o alta abordare de problema ca sunt parte din noi, din sufletele si mintile noastre, iar aceste bucati de puzzle vor ramane probabil intiparite daca nu pe tot parcursul vietii, pe o durata destul de lunga...traim prin noi, iar cand spun noi nu ma refer nici la mine, nici la tine, nici la el, ci la acele intamplari care ne definesc alaturi de oamenii din primul rand al nostru.


As putea spune si povesti foarte multe lucruri si fapte ramase in spate legate de oamenii care sunt in primul rand al meu...toate si toti au avut un rol foarte important pe care nu cred ca il voi uita vreodata indiferent cum si daca s-a incheiat aceea parte din poveste...ceea ce vreau cu adevarat sa subliniez este ca primul rand este si va ramane mereu ferm si pe pozitie indiferent ce s-ar intampla, iar pentru acest fapt trebuie mereu apreciat.


De ce am scris acest post ?...Pentru ca primul rand intotdeauna conteaza, si daca ar fi sa ne ordonam prioritatile si obiectivele noastre, ar putea fi asemuite unui amfiteatru unde aproape de noi i-am aseza pe ei, cei dragi din viata noastra alaturi de visele noastre.


Asa ca...aveti grija intotdeauna grija pe cine asezati in primul vostru rand si mai ales ca sunteti si voi in primul rand alaturi de ei !



Sound of freedom

Da...a trecut si ultimul examen pe care il aveam de dat din prima sesiune din studentie(asta se intampla undeva pe vineri, dar am profitat de cateva zile pentru a nu auzi/vedea mare lucru decat decorul interior al camerei mele pentru a ma relaxa din plin) si pot spune astazi ca ma bucur din suflet si multumesc Lui Dumnezeu pentru modul cum a decurs primul semestru si prima sesiune din viata mea de student. 


Chiar stateam si dezbateam cu o colega cat de intensa si cata concentrare a fost pe noi in cadrul sesiunii...asta pentru ca inainte de aceasta, parca nu ne aducem aminte sa fi fost multe evenimente care ne-au concentrat atentia si modul de a ne petrece timpul intr-un asa mod...bine, la noi a fost(dupa cum va povesteam in postul anterior) si o aglomerare destul de mare datorita faptului ca totul s-a petrecut in cadrul unei singure luni de facultate...


In fine, trecand peste asta, acum pot spune(si sunt convins ca majoritatea dintre noi) ca ma simt ca si cum as fi liber sa ma bucur de aceasta saptamana cat de bine voi putea. Stiu ce voi face, nu cred ca vor exista urme de plictiseala, pentru ca dupa un astfel de program raman multe lucruri care isi asteapta randul pentru a fi facute. 


Blogul e doar unul dintre ele, pentru ca ideile(chiar daca nu au fost imortalizate aici) au existat si au ramas undeva intr-un colt de gand, pentru a fi trecute in aceste randuri cu primele ocazii...cat despre celelalte lucruri care le voi face in acest minunat timp liber, vi le voi povesti si ma voi bucura la maxim de el.


Vacanta placuta si sa ne citim cu bine !


P.S.: Este o vreme extraordinara afara, asa ca bucurati-va de frumusetea ei !



Cu zambetul pe buze

Am inceput sa ador diminetile minunate petrecute acasa, in care ma trezesc la ce ora binevoieste somnul sa ma lase, si in care privesc pe geam cu zambetul pe buze, stiind ca nu mai am acel program strict, ca beneficiez de luxul numit timp liber in destul de mare proportie si ca mai e decat un pas mic si o sa privesc frumos in urma si o sa pot exclama cu bucurie..."aceasta a fost prima sesiune si primul semestru din viata mea de student !"


Dar sa incepem cu inceputul...toate povestile incep cu a fost odata ca niciodata(eu nu o sa incep asa pentru ca oricat de mult mi-ar placea sa fac parte din "generatia basmului", parca oamenii aceia minunati care mi-au incatat copilaria, isi merita locul)...eu spun ca se intampla anul trecut( mult a mai trecut) in vacanta de Sarbatori(de altfel prima vacanta de student)...ma gandeam la vremea respectiva ca va trebui sa folosesc cat mai bine cele 2 saptamani pentru a le impaca pe toate, asa cum am eu obiceiul...prima saptamana a fost destinata intalnirii cu colegii, vizitarii profilor la liceu(care de altfel a fost superba), precum si intalnirii cu prieteni, cunoscuti si alti oameni pe care nu i-am mai vazut de niste timp, si pe care chiar voiam sa ii reintalnesc...zis si facut, in a doua saptamana, se considera ca ar trebui sa ma apuc si eu de treaba, ca doar stiam ce ma asteapta la 3-4 zile de cand voi pasi in noul an...pot spune ca saptamana a doua a fost cu adevarat vacanta pentru mine, pentru ca m-am distrat si simtit bine alaturi de prietenii mei de suflet, am lucrat putin intr-o zi, si in rest m-am bucurat de frumusetea vacantei.


In conditiile in care, majoritatea testelor, "partialelor", verificarilor, examinarilor, proiectelor, etc, le aveam programate dupa vacanta in primele 3 saptamani de presesiune(in care trebuia sa dam si 2 examene care nu se dadeau in sesiune), era destul de logic un singur lucru...poti sa iti petreci vacanta cat mai util posibil si sa iti mai usurezi din luna ianuarie, sau sa te bucuri de vacanta la adevarata ei valoare si sa fii un gen de C3PO in ianuarie...grea decizie, pe care credeti ca am luat-o ?...bineinteles, nonconformistul Rappa_ru' e cu voi...plecasem la drum cu ideea ca voi lucra putin in vacanta, dar pe parcurs mi-am dat seama ca am nevoie sa ma relaxez si bucur de acest timp pentru ca voi avea tot timpul din lume in ianuarie sa fiu stresat de tot ceea ce avea sa vina.


Nu imi dau seama cat de repede si unde s-a scurs luna ianuarie...stiu doar ca azi eram in curs de pregatire pentru revelion, a venit revelionul, a fost super(nebunii au petrecut 2 zile, ca doar na), se facuse sambata seara si ne bucuram toti de o plimbare linistitoare, in care admiram cerul instelat(era un gen de linistea de dinainte gongului), iar duminica, deja toata lumea era in Bucuresti sau in drum spre Bucuresti...


Ce a urmat dupa ?...un forced start(pentru ca nu aveai timp sa o iei progresiv, ci doar la nivel alert), iar calendarul noastru era un gen de bilet de loto cu reguli speciale : avea 28 de numere impartite pe 4 randuri, avea de obicei in jur de 3-4 numere bifate pe rand, consecutive, suprapuse sau la vreun numar despartite...stiam doar ca trebuie sa fiu pregatit pentru ceva, sa iasa bine, sa ajung la camin, sa incerc sa ma odihnesc putin si inapoi la treaba ca urma x,y,z...cam asa a fost luna ianuarie...si cu toate astea, Domnul a fost langa mine si mi-a dat increderea si puterea necesara sa merg cu bine mai departe.


Sambata trecuta, deja eram cu primul zambet pe buze...zambetul timpului liber...m-am plimbat prin Bucuresti atunci, dupa care seara am venit acasa, si m-am bucurat de cateva zile in care am putut sa fac acele lucruri pe care mi le doream de ceva vreme...sau nu neaparat, cert este ca nu mai eram tot timpul in priza...si cum munca nu ramane niciodata nerasplatita, au inceput sa vina si recompensele...


Pentru sfarsitul postului, va urez o zi minunata, mult succes in continuare in sesiune si sa ne citim cu bine in continuare !

Prima gura de aer

Da...e deja februarie daca ma uit bine la ceas si aproape ca nu realizez cand a trecut mareata si impunatoarea luna ianurie. De ce o numesc asa ? O sa va spun imediat. Un singur lucru e cert...nu iti dai seama de frumusetea si de seninatatea timpului liber decat atunci cand iti dai seama ca nu il mai ai...si peste asta...libertatea gandului care poate visa in continuare este de nepretuit.


Poate va intrebati cum am ajuns la concluziile acestea si ce e cu mine...pai nu cred ca e ceva nou, dar asa cum se dovedeste aproape mereu, oamenii au nevoie de cate un refresh la memorie prin anumite lucruri, momente sau perioade de timp pentru a isi da seama de fapt ceea ce ii defineste si cat de mult conteaza pentru ei sa fie ei insisi, sa se simta foarte bine in pielea lor si impacati cu ei. Aparent si eu aveam nevoie de asa ceva...si poate mai mult ca niciodata, aveam nevoie de incurajare, moral, gandire pozitiva, un zambet si de acel lucru care sa ma faca sa fiu tot eu in tot felul de incercari si momente dificile. Ca intotdeauna cand mi-a fost mai greu(sau cand am trecut printr-o perioada mai dificila), Domnul a fost langa mine ca si familia, prietenii si toti cei apropiati pentru a ma determina sa pun la bataie tot ceea ce am mai bun din mine. Daca am facut bine sau rau, asta este prea subiectiv, dar pentru mine, orice rezultat al meu conteaza si este foarte important pentru ca ma defineste...cine poate spune mai multe despre tine decat tu ?...da, aveti dreptate, Cel de Sus si sufletul tau...


Ajungand inapoi la subiectul principal, pot spune ca ma bucur din plin de prima gura de aer proaspat, plin cu oxigenul dulce al timpului liber si al relaxarii(si subscriem aici ca ma bucur de el in camera si in patul meu de acasa) de pe anul 2011. Nu imi dau seama cat de repede a trecut prima luna a acestui an...stiu ca de abia incepusem sa ma simt bine in vacanta de Sarbatori, ma pregateam de revelion alaturi de prietenii mei si brusc, totul a trecut asa de repede incat am demarat in tromba spre ceea ce urma sa vina...


Si totusi...ce luna...si ce bine poate fi cand poti sa te relaxezi si tu ca un om normal fara sa stii ca seara sau ziua urmatoare(dupa cateva ore de odihna) te apuci din nou de treaba !


Cum spuneam...fiecare moment are farmecul sau...we just have to find it and enjoy it ! Cheers !