Just another morning...?

...cam asa ar zice englezul, trezindu-se de dimineata si privind cu admiratie pe fereastra, la vremea care vine, si retrospectiv, la vremea care a trecut. Pana una alta, romanul care va umple aceste randuri s-a trezit in zgomot de trasnet de bici, si in cantec de plugusor de la colindatorii care cutreiera strazile pentru a aduce cele mai bune urari fiecarei familii.


Imi aduc aminte cu placere, ca in fiecare an, cum obsinuiam odata sa fiu si eu unul din ei...eram intotdeauna extrem de fericit cand se apropiau sarbatorile de iarna(poate mai fericit ca niciodata) si simteam acel spirit magic din toata fiinta mea. Colindele si mai ales mersul cu colindul ma faceau sa ma simt un alt om, unul mai bun, care vestea din pasiune faptul ca Domnul s-a nascut si ca primirea Lui in casele noastre, ne va umple sufletele de Lumina ! Timpul a trecut, acum la 20 ani(mare m-am mai facut...) parca totul pare desprins din alte povesti...lumea s-a mai schimbat...a trecut intr-o etapa de modernizare continua, si trebuie sa recunoastem ca nu e rau, doar ca dintr-o alta perspectiva, noi, generatiile de acum, care am prins ambele timpuri de vremuri, ne dam seama uneori de niste valori care se pierd oarecum...


Sa ramanem totusi cu amintirile frumoase in suflete si minti si sa inchinam un pahar si o urare de bine pentru anul ce vine, alaturi de cei dragi. A fost 2011 cel putin interesant zic eu, lasand la o parte grija guvernantilor pentru noi. Bineinteles, Romania are multe de tras si cu toate ca ne dorim mereu binele, o sa avem de tras din ce in ce mai mult pe viitor, dar nu trebuie sa ne lasam subjugati de acest lucru. 


Sper ca anul care vine sa ne aduca tuturor cele dorite, sanatate si fericirea pe care o cautam ! La multi ani si sa ne vedem, auzim si citim cu bine !


Aceeasi privire spre infinit...

Timpul trece...oamenii se schimba...si odata cu ei, vin si pleaca alte trenuri in statii care poate pana atunci nici nu aveau o destinatie. De cele mai multe ori totul se rezuma la faptul ca circumstantele inevitabil se schimba si ca aparent nimic nu ar mai putea fi facut. Cred ca totusi, acest lucru defineste gresit ceea ce cineva crede in general despre el, mai ales cand vine vorba de persoanele din jurul sau. In fond si la urma urmei, un tren nu renunta sa opreasca vreodata in vreuna dintre statiile sale si nu isi pune problema sa mai scape din vagoane atunci cand i se pare un moment prielnic. N-as putea sa spun...incep sa cred ca totusi celebra expresie "carpe diem" ascunde sub sensul sau aparent simplu, o alta multitudine de semnificatii ascunse, care se descopera la o analiza putin mai atenta. 


Lasand asta la o parte, poate deveni un mod de viata sau o situatie cateodata destul de convenabila de a ceda anumite greutati care nu isi au rostul in lucrurile care se petrec zi de zi. 


Dar destul cu filozofia...recunosc ca mi-era un dor foarte mare sa trec pe aici, sa imi astern cateva ganduri si sa interactionez cu acei oameni pe care ii apreciez de ani de zile. Nu am mai facut-o de multa vreme...si pe masura ce timpul trece, pot sa spun ca imi lipseste din ce in ce mai mult. As putea sa spun foarte simplu ca toate se petrec altfel si cu asta sa incerc sa dau niste raspunsuri simple la intrebari complexe. Adevarul este ca aproape mereu lucrurile se desfasoara intr-un alt ritm decat ni-l planificam noi...sau poate nu am ajuns eu la acel nivel de randament care sa ma faca sa imbin tot ceea ce mi-ar placea sa fac pe timpul unei zile...sunt convins ca ambitia, vointa si pasiunea inca sunt cheile succesului in orice domeniu...si stiu ca inca traiesc intr-o tara de la care nu ma pot astepta la multe lucruri bune, dar asta nu inseamna ca atunci cand vine vorba de mine si doar de ceea ce pot sa fac eu, sa nu am asteptari inalte...mi-as pierde drumul spre vise, acel drum pe care inca sustin ca merg si ma indrept in ciuda obstacolelor care intervin...


Ma bucur ca m-a lovit in sfarsit dorinta de a reveni aici...sper sa reusesc sa o mentin, chiar daca sunt convins ca o sa am unele momente cand poate decat somnul imi va reincarca bateriile, dar cu toate acestea, pasiunile sunt ceea ce ar trebui sa ne completeze un mediu plin de rutine si intamplari colorate zilnic.


Si nu, nu m-am schimbat, ci pe zi ce trece o forma din ce in ce mai slefuita se contureaza...


La buna recitire !


Noi suntem deontologi(partea a opta) - In lumi necunoscute

Pe acest taram faimos
Totul pare mai frumos
Si totusi dubios...
Pentru ca nu este deloc duios...


Si ma gandesc ca poate intr-o zi,
Liberi de gand noi toti vom fi...
Media nu va manipula
Iar cei mai mici acum, vor trimufa.


Si asta pentru ca azi, ieri si sunt convins si maine
Vei fi pe aceleasi meleaguri haine...
Si daca doctrina nu va trimufa
Cu siguranta egoismul va putea...


Si sunt aproape sigur ca va fi asa,
Pentru ca vad asta pe fata ta,
Si sincer mi-as dori sa nu fie asa
Sa rupi din acel caiet definitiv foaia.


Dar aparent cred ca cu timpul ma invat
Ca orice invat are automat dezvat.
Pentru ca altfel n-ar fi nimic drept
Pe aceasta lume, pur concept.


Si stiu ca Sus este Cel Cineva,
Ce ne iubeste pururea.
Si vede mereu ce se petrece
Voind tot timpul sa ne incerce.


Eu nu as mai putea sa zic nimic,
Ma depasesti aproape zi de zi cate un pic.
Azi esti acel copil unic, iar maine
Musti mana ce te-a hranit cu paine...


Si poate nici eu nu mai sunt ce am fost,
Ma complicam cu lucruri fara rost...
Dar nu mai e nici o dilema...
Analizez un puzzle fara schema...


Si oricat de mult as vrea acum
Sa ma intorc sau sa te intorc din drum,
Observ ca in fiecare zi totul se schimba...
Si cum vorbele tale necontenit se plimba.


Si nu mai vreau sa fiu eu cel plimbat,
Poate am devenit copil maturizat,
Care a stat, a calculat si-analizat
Ca in picioare nu se vrea calcat.


Si uite asa cred ca s-a terminat...
Tot ce in mult timp am realizat...
Si poate pentru ce am luptat,
Atunci cand avea sens cu adevarat...

Calatorii interminabile...

As vrea de multe ori sa incerc,
Sa nu ma mai ranesc de-al tau iceberg
Si sa te cred atunci cand iti doresti
Cu ale tale vorbe sa ma indulcesti...


Eu nu sunt chiar asa de-amar...
Inca nu imi dau seama cum iti par.
Ma uit uneori retrospectiv,
Gandindu-mi verbele infinitiv.


Si da...poate nu zic nimic...
Astept fara sa imi dau seama ritmic...
Si trece o zi, doua, sau chiar mai mult
Pana sa realizez durata acelui timp mut...


Si reintalnirea are o esenta dulce,
Pentru ca timpul vreme multa aduce.
Si poate pe sulfet reintipareste
Acele vorbe pe care ea le iubeste...


Dar vine urmatoarea zi in care dai uitarii,
Acel fermecator freamat al contemplarii...
Si parca esti inversul celebrei Ana
Ce cladesti noaptea zidul si refaci rana...


N-as sti mai mult acum ce pot a spune...
Astept ca timpul inca sa ne lase urme...
Si incet, unul cate unul sa adune,
Sa onduleze iarasi din trecut cateva dune...


Andrei Radutu, 24.10.2011


The cold wind is coming to town...

Da...se fac deja vreo 8-9 zile de cand astept ca toamna sa fie totusi putin mai lenta in miscari, asa cum precieaza cei de la meteo inca de saptamana trecuta. Cu una sau 2 exceptii, a fost destul de frig pana acum, si lucrurile par sa fie doar la inceput. Astazi, spre exemplu, iesind din metrou, eram aproape sa fiu purtat pe "aripile vantului" creat intre curentii de afara si cei de pe peronul magistralelor. 


Interesanta imagine...mai putin faptul ca de o vreme nu mi se mai pare chiar atat de magic modul cum toamna transforma totul in culori galbene si ruginii. Incepe cu adevarat frigul...si asta ma face sa ma gandesc cu bucurie si caldura la zilele minunate de vara, pe care le-am admirat atat de tare pana acum.


In fine, sper sa se mai echilibreze timpul si sa incep sa scriu mai des, mai ales ca netul pare sa se fi linistit si in caminele noastre in sfarsit. In rest lucrurile sunt bune, si sper ca si la voi totul este in regula. Multumesc pentru vizitele si incurajarile voastre pentru micile mostre de poezie. 


O seara de duminica cat mai frumoasa !                                                            

Undeva...

Undeva, ascuns in noapte
Sunt gasit de line soapte...
Ale tale ganduri toate
Ce vor sa mi te arate.


Sunt buimac pentru o vreme,
Crezand ca s-a pierdut Mos Ene...
Dar ele, tot astern alene...
Ganduri si-ntamplari supreme.


Si nu mi-e lene, doar vreau a crede
Ca ceea ce simt, e ceea ce se vede...
Pentru ca altfel am intra iar in paralele...
Acele universuri, care se pierd in stele.


Sau poate in visurile mele...
Speranta cere...si venin si miere
Si ma gandesc ca nu va piere,
Si ma va-mpinge mereu spre tintele mele.




Oricum, stiu sigur ca inca te cunosc...
Mi-a luat insa ceva timp sa recunosc.
Poate o stiam totusi demult
In clipele cand ramaneam in fata ta, doar mut...


M-am regasit in linistea ochilor tai...
Si ti-am vazut privirea, zburand catre ai mei...
Ma uit profund, spre departatele taramuri
Nestiind acolo, de sunt calduri sau friguri...


Si cine stie...poate intr-o zi...departe
Cand totul se va scrie si va ramane intr-o carte,
O vom deschide si vom reafla
Caldura din inima ta...


Andrei Radutu, 08.10.2011

Spirit de roman

Da...aseara, dupa cum probabil majoritatea dintre voi stiti deja, s-a disputat penultimul meci din campania de calificare pentru Euro 2012, cu sanse de calificare pentru Romania ce se aflau in intervalul 0,1-1%, deci sa zicem ca era un meci pentru palmares si coeficientul si asa microscopic cu care nationala se mandreste atat de tare in ultima perioada.


Ok, pana aici nici o problema majora, pentru ca, sa fim seriosi, decat poate vreun parior dus cu pluta pe val mai credea ca Luxemburg poate incurca Bosnia, echipa ce va disputa barajul, atat de mult sperat de noi. Meciul cu Belarus se anunta destul de bun, mai ales ca Mutu, Tamas, Torje si cativa jucatori in forma din campionatul intern au fost selectionati(si amintim aici de Lazar, Sanmartean, Matel sau Cristea). Parerea mea e ca meciul a fost destul de ok, mai bun ca alte partide, cu o posesie prelungita, de care bineinteles romanii nu au profitat...primul gol a fost super...urmat de o greseala destul de stupida a lui Moti, in timp ce Romania stapanea jocul...golul de 2-1 a mai adus putina bucurie pe stadionul national care a strans multi fani de data aceasta. Si cum totul era decis in meciul in Bosnia(era 4-0 la pauza), noi(grupul acesta unit din urna a 3a spre a 4a), am inceput sa facem si anume...SPECTACOL !...adica, in fond si la urma urmei, ce mai conteaza ? Hai sa dam pase cu calcaiul, sa pierdem mingi aiurea, etc...opera de arta...mai ales ca a venit si golul 2 al lor ...cand se putea...pe final de meci


Si ne mai intrebam de ce oare pierdem calificari...de ce nu merge echipa...de ce...pai eu zic ca raspunsul e destul de evident...ca mai intotdeauna, cum ridicam putin capul, avem tendinta sa ne inaltam mai mult decat ar fi nevoie, asa ca gravitatia tinde sa ne readuca cu picioarele acolo unde ne este locul si anume...inapoi la realitatea cotidiana.


Aaaa...era sa uit...mi-a placut la finalul meciului un apropo al celor 2 comentatori care suna ceva de gen..."Va dati seama ce ar fi fost daca in Bosnia rezultatul era favorabil ?"...Ooo, da ! Ar fi fost un moment kodak !


In concluzie, noi sa fim sanatosi ! Un weekend frumos sa aveti !

Noaptea bibliotecilor in ASE

Dupa cum probabil ati vazut/auzit, a inceput de ieri un eveniment cultural national intitulat "Noaptea bibliotecilor", ce vrea sa aduca sub lumina(daca mai era nevoie) pe cei care inca iubesc sa citeasca. 


Eventul a inceput de ieri si se va mai desfasura si astazi. Azi-noapte in ASE se intampla acest lucru...





Se deschid portile !

Da...a venit si 1 octombrie, ziua in care majoritatea facultatilor isi incep activitatea, in care studentii se reintorc la treaba si in principiu, cand programul are practic un sens mai util decat in conditii de vara. 


Astazi, ASE-ul a fost printre primele facultati ce si-a deschis portile, urmand ca incepand de luni sa ne prezentam la datorie inca de la primele ore. A trecut un an...nu imi dau seama sigur unde a plecat si cum, dar privind in spate imi dau seama ca sunt cateva lucruri care au ramas in cutiuta cu amintiri, niste oameni care te fac sa zambesti atunci cand ii intalnesti si dincolo de toate, am observat cum totul parca are un sens mult mai pronuntat decat in aceeasi perioada a anului trecut.


S-a organizat de asemenea astazi o mica intalnire speciala pentru boboci, in care studentii reprezentanti ai fiecarei facultati si asociatiile studentesti erau la dispozitia noilor veniti, pentru a fi pusi mai bine la curent cu ceea ce presupune voluntariatul, cat si profilul universitatii pe care au ales sa o studieze.


O zi frumoasa de sambata as spune...luni ne intoarcem la treaba, asa ca pana atunci, un weekend frumos si mult succes tuturor !



UPDATE : Iata si cateva poze de ieri...Senatul Studentesc isi saluta noii colegi !





We're gonna make it !

A trecut ceva vreme si de cand nu am mai publicat o piesa din cultura muzicii rap, asa ca voi profita de ocazie in seara aceasta. Asa ca, fara a spune mai mult, voi lasa muzica sa vorbeasca. Enjoy !


De ce nu imi mai place de Otelul...

Voiam astazi, dincolo de Miercurea fara cuvinte, sa ma apuc sa povestesc cate ceva din intamplarile petrecute vara aceasta, care este pe cale de a se sfarsi. O sa aman putin aceste amintiri, si o sa imi expun putin parerea despre ceea ce se intampla cu fotbalul romanesc si european in aceasta perioada. Da, a inceput un nou sezon, mult mai disputat parca decat anul trecut si cu multe echipe care s-au intarit si care pot avea un cuvant destul de important de spus in ceea ce se va numi castigatoarea Ligii I pe sezonul 2011-2012 in Romania.


Dincolo de acest aspect, sa mentionez si eu ca admir echipele care ne reprezinta in competitiile de fotbal europene, si vorbim aici de Otelul Galati(Champions League), Rapid(asteptam de mult acest moment), Steaua si FC Vaslui(si o sa imi exprim admiratia aici si pentru echipa Gaz Metan Medias, ce a fost foarte aproape de a accede si ea in grupele Europa League). 


Dupa cum s-a vazut inca din prima etapa, campioana noastra, debutanta in competitie nu straluceste, dar asta o putem intelege foarte bine. Respect pentru toate cele 3 echipe din Europa League, ce dau totul pe teren in lupta pentru primavara europeana, speram sa o tina in continuare la fel si le uram succes ! Dar sa revenim putin la Otelul, care a fost aproape in primul meci de un rezultat bun, lucru ce aseara, in meciul cu Benfica de pe National Arena(admiram iarba olandeza), a parut extrem de departe. Ok, putem admite ca nici echipa portugheza nu a fost stralucita, dar oricum posesia, ocaziile create si modul cum circula mingea spuneau totul.


Cat despre Otelul...chiar mi-ar placea sa ii vad ca se lupta, ca vor cu adevarat, ca acel lucru care l-a facut echipa disparuta Unirea Urziceni ramane inca in viata...pana atunci, uram succes umbrei campioanei de anul trecut !

Miercurea fara cuvinte(partea a sasea) - Back to you




Septembrie 2011,  Saturn

Povestea a inceput la Carmen.

Parfum de toamna

Da, a venit toamna...si cum bine zicea Iulia, ar cam fi timpul ca si vacanta asta sa isi aiba rostul ei si sa ne "livreze" inapoi la programul pe care acum aproape 4 luni il cunoasteam ca si comun pentru fiecare zi. Wow...perioada lunga. Nici n-as sti cu ce sa incep...insa sigur stiu cateva lucruri si o sa le expun pe rand, aici, unde timpul parca trece altfel lasand in urma pagini si randuri umplute cu amintiri, pareri, creatii si stari de spirit ce se vor accentuate.


Nu stiu de ce, dar niciodata nu am fost un mare fan al toamnei...poate pentru ca de fiecare data, cand eram mai mic, mi se parea ca distruge veselia unei veri minunate, compusa din culori, vise si farmec al vacantei. Toamna devenea un gen de sinonim cu scoala, care venea mai mult sau mai putin asteptata de mine si aspiratiile mele cele inalte si pline de idei...ulterior, in cateva saptamani urma sa ma obisnuiesc cu ideea ca soarele cel mult iubit si natura nu mai erau la putere asa cum mi-ar fi placut mie, si totul se rezuma in principiu la programul "magic" al scolii.


Anul trecut, toamna a adus ceva diferit...era primul an in care m-am dus la scoala sa rememorez clipele frumoase si acea urma de demult a emotiei copilariei ce se petrecea in acea zi...a fost altfel...eram alaturi de colegii si prietenii din liceu, si parca nu se mai legau la fel lucrurile...urma sa plecam si sa nu ne mai intoarcem zilnic in acea locatie care ne gazduise atatia ani...imi aduc aminte ca situatia devenise un pic ciudata, in conditiile in care noi, purtand acel sentiment de nou, ne pregateam sa ne luam zborul, fiecare spre facultatea lui...


Acum, n-as putea sa spun ca situatia seamana...a ramas decat acelasi peisaj in care am impresia ca soarele se pregateste de hibernat, in care decorul se va decolora incetul cu incetul si o mare schimbare, zic eu, fata de anii trecuti...nerabdarea de a intra din nou in acel program parca plin de evenimente in care entuziasmul, pasiunea, oboseala si traficul sunt partenerii tai de lucru...si sa nu uitam bineinteles de toti prietenii si colegii pe care nu i-am vazut de ceva vreme, si pe care o sa fim toti atat de fericiti ca ii vom vedea...o zi, doua, hai poate o saptamana...


Ce sa mai...vara s-a terminat, ca si vacanta, insa pana saptamana viitoare, avem tot timpul din lume sa rememoram lucrurile frumoase realizate si sa le lasam pe vara viitoare pe restul ! 


Un weekend cat o vacanta

Da, exact asa m-am simtit weekendul acesta, de parca toate gandurile, prostiile si ingrijorarile mele erau plecate departe, fara vreo urma de intoarcere. Intotdeauna am fost de parere ca timpul valoreaza extrem de mult atunci cand ai langa tine oamenii potriviti, iar acest lucru ar trebui sa se intample destul de des pentru noi. In acest fel, am ramane singuri cu noi, urmarind cai verzi pe pereti si gandindu-ne la ceea ce am fi putut sa facem mai bine, o mult mai scurta perioada.


Sa revenim totusi la acest weekend, pentru ca el a fost unul luminos, calduros cum nu prea am mai avut in ultima perioada si plin de vitalitate. O reteta perfecta oarecum pentru majoritatea lumii, care s-a indreptat, dupa preferinte, la mare, munte, la o iesire in natura sau de ce nu, bucurandu-se intr-un sezlong, afara sau pe un balcon, de frumusetea vremii de afara.


Si cum majoritatea clipelor de neuitat se gasesc in esente mici pentru ca altfel nu am mai face diferenta, iata-ne acum cu o noua poveste care si-a luat locul in minti si suflete, pentru ca noi sa ne dam seama cat de multe lucruri se pot face atunci cand totul pare sa se integreze la locul potrivit.


P.S.: Da, am vazut meciul lui Bute, insa nu am mai avut fortele sa scriu ceva despre el. Ma bucur mult cand un roman reuseste sa treaca de granitele acestor multe lucruri care uneori ne retin in incercarea noastra de a ne urma visele. Oamenii acestia sunt destul de rari si merita apreciati la adevarata lor valoare. 


P.S.2: Un weekend placut tuturor !


Noi suntem deontologi(partea a saptea) - Mici decizii (ne)importante

Incep sa cred de o vreme incoace ca deontologia omoara Romania...nu cum spuneau baietii de la Taxi cu melodia "Criogenia, salveaza Romania". Cred ca pe zi ce trece devine din ce in ce mai sublim, mai aparte...ceva de neimaginat si cred ca din pacate, de nestapanit...de-a dreptul superb ! N-ar fi rau, ne-am gandi noi, ca pana la urma, acest principiu filozofic(daca il pot numi asa) si etic este identificat de cele mai multe ori cu domnul Immanuel Kant, lucru ce nu e putin pentru cei care cred in cele spuse de acest om.


Bun, deci nu ar fi o problema asa mare...dar cum la noi, toate valorile morale si cam de orice fel de natura se depreciaza pe masura ce timpul trece, leafa merge, omul creste si se cam tampeste, ca altfel ma gandesc ca nu s-ar intampla ceea ce se intampla in zilele noastre pe taramul minunat al frunzelor, la fel se cam duce de rapa orice fel de atribuire si legatura cu tot ceea ce inseamna principii. Ne gasim in fata faptului concret de cele mai multe ori, cand tot ceea ce afirmam sus si tare odata sau chiar de curand(ca vorba aia, daca intai glasuitorul patriei poate reevalua persoane, lucruri, doctrine, si alte basmareli din astea care nu inseamna absolut nimic in functie de zi, ora si chiar 5 minute, ma gandesc ca poporul, de fapt foarte in tema cu realitatea cotidiana, este in stare sa se adapteze la un nivel rezonabil) s-a transformat intr-un cliseu care duce fara nici un fel de dubiu la pierderea multor lucruri...printre cele mai importante enumeram respectul de sine si reciproc al persoanelor implicate colateral, instabilitatea personalitatii, demonstrarea inca o data a faptului ca marea zicala "Fapte, nu vorbe" se aplica in 99% din cazuri si ca da, romanii se pricep(daca mai era nevoie de demonstratie) la absolut tot, si ca ei in realitate nu au nevoie de nimeni si de nimic - readucem in lumina celebrul banc cu cricul.


Asa ca, pana cand un pic de simt moral, etic si ceva vorbe spuse pe bune vor aparea in jur, noi sa fim sanatosi ca la restul ne descurcam perfect ! Si la mai mare !


Next generation...

Acum un an pe vremea asta, eram inca cu biletele de la contestatii(romana si mate) de la bac in portofel. Imi trebuia o medie competitiva pentru a pastra sanse bune la examenul ce urma sa desemneze cei mai buni 75 ocupati ai Facultatii de Administrarea Afacerilor cu predare in limbi straine(fost SELS, actual FABIZ pentru cei sunt familiarizati cu denumirile) din ASE Bucuresti. Rezultatele au ramas aceleasi, mi s-a parut un pic nedrept la vremea aceea, dar am considerat ca Domnul ma rasplatise cu sanse bune deoarece media mea de bac era 9,30 si oricum 70% din media admiterii la facultate o considera examenul ce urma in 2-3 saptamani.


Timpul a trecut, totul a iesit nesperat de bine si ma bucur, zambind, uitandu-ma la anul universitar ce tocmai s-a incheiat. Dar destul cu asta, ca v-am mai povestit si in alte dati. Voiam de fapt sa ma refer si eu putin la examenul de anul acesta de bacalaureat. N-o sa incep sa impart acuzatii in stanga si in dreapta sau sa zic ca "pe vremea mea...", etc. Am stat si eu ca omul normal si am observat unele lucruri...n-as vrea sa incep sa trag concluzii pentru ca pot fi eronate, si in acelasi timp situatiile pot fi diferite in ceea ce consta circumstantele.


Raman totusi uimit de unele lucruri. Acum un an, in generatia mea, cand promovabilitatea la bac a fost cea mai mica de pana atunci(67%) si cand era scandal mare pe TV, toata lumea era ultragiata...acum procentul a mai scazut cu 20%...e urias...intr-un an...


Sa punem rezultatele pe baza camerelor ? De ce nu ? In fond, toata lumea stie ca nu e un examen corect si ca si daca il iei cu o nota mai mica sau mai mare oricum nu releva absolut nimic...la mine in liceu anul trecut au picat 3 oameni, anul asta sunt vreo 20 si ceva respinsi, si inca e bine...


Ce-ar mai fi de spus ? Vreo cateva lucruri...e un semnal grav de alarma pentru generatiile viitoare...si imi pun si eu o intrebare ca tot omul(asta ca tot ne spunea noua domnul diriginte anul trecut..."Sa va fereasca Domnul de un bac corect !") : Bah, dar daca o sa fie corect, 100%, dam pariu ca trec 25 % ?


Si imi mai aduc aminte de o treaba..."aia de dinainte tot timpul erau mai nashpa pana cand plecau din liceu..."


Ar mai fi multe de spus despre deprinderile elevilor, meditatii, parinti, profesori, sistem, dar fiecare si le stie pe ale lui, asa ca noi sa fim sanatosi si mult succes tuturor !




Miercurea fara cuvinte(partea a cincea) - Victory !



Povestea a inceput la Carmen.

Situatii...

Se spune ca in general, in momente de liniste pline de mister, iti vin in minte unele din cele mai bune idei, amintiri sau concluzii...mi-ar placea sa cred ca eu ma intalnesc cu toate 3 in astfel de momente...


Revenind la ideea data si de titlu, am meditat putin aseara, impreuna cu un bun prieten la unele din situatiile cu care ne-am confruntat noi anul trecut si cum sunt ele reflectate in prezent. Discutiile variau in termeni de persoane, intamplari, circumstante si trasee profesionale. De cele mai multe ori, o privire retrospectiva este cea mai buna metoda de a evita unele lucruri neplacute si in acelasi timp de a iti da seama de semnificatii diverse care poate in alte timpuri nu spuneau nimic...e vorba de privitul si analizatul ideilor la rece, cand unii factori nu mai sunt la fel de importanti in luarea deciziilor sau poate partile afectate nu mai sunt aceleasi...in general cand realitatea pare mai credibila si nu mai subiectiva.


Sunt situatii cand totul pare sa mearga ca pe roate, cand Domnul are grija ca noi sa mergem spre descoperirea farmecului fiecarei clipe fara mari batai de cap, sunt situatii cand unele drumuri se despart, si cand poate benzile lor nu se vor mai intalni decat la o intersectie pentru cateva clipe, sunt situatii cand pur si simplu ai merge pana la capat doar ca sa asiguri incredere sau sa (iti) demonstrezi ceva, si sunt situatii cand pur si simplu accepti mult prea multe compromisuri care te distrug si te doboara la pamant.


De cele mai multe ori, multe din cele prezentate de mine mai sus intrec limitele imaginate de noi in cam orice domeniu...problema vine, cred eu, din posibilitatea de identificare a persoanei cu ceea ce se intampla si cu celelalte personaje care intervin in discutie, situatie, poveste, relatie si asa mai departe...


Odata ce drumul se termina sau isi intrece limitele...cu siguranta o curba deosebit de periculoasa se iveste la orizont si de aici benzile se disperseaza cu o iutime demna de invidiat...


Linistea serii de duminica(3)



O seara frumoasa si linistita !

Cum era cu La Familia si cu adevarul gol golut ?

Tocmai ma uitam intamplator la un videoclip din cele mai recente(adica de vreo 3 ani incoace) ale lui Puya, in care noul stil il "prinde" aparent destul de bine, atat pe el si cat pe publicul care il asculta.


Dincolo de lucrurile care s-au spus, se spun si probabil se vor mai spune, ramane totusi o intrebare...cum era chestia aia cu "Lumea o sa ne zica tot La Familia, tot Sisu, tot Puya" si cu "Sisu si Puya nu sunt vanzare" ?


Pana la un raspuns cred ca piesele acestea au vorbit la vremurile lor, vorbesc si acum pentru cei care vad ce s-a intamplat cu muzica lor si probabil vor vorbi si de acum inainte...




Miercurea fara cuvinte(partea a patra) - Amintiri din tabara




2009, Suncuius, Bihor

Povestea a inceput la Carmen.

Space bound(partea a doua)

Am ignorat de o vreme unul din genurile mele preferate de muzica. Si cum timpul este ideal, dupa ce anul trecut albumul Recovery a dezvaluit noile piese Eminem, a venit momentul pentru un nou videoclip. Piesa se numeste Space Bound si ilustreaza(ca de altfel cam toate videoclipurile artistului) exact trairile sale din momentul in care piesa a fost creata si ceea ce vrea sa transmita.


Asa ca fara alte cuvinte, enjoy !


Linistea serii de duminica(2)

Dupa cum spuneam si aici, seara de duminica, are dupa parerea mea un farmec aparte. Pentru aceasta va propun o alta piesa superba.


Enjoy si la o saptamana cat mai buna ! 


O zi cat pentru 6 ani !

Astazi, 26 iunie 2011, este ziua in care Antena 3 sarbatoreste 6 ani de existenta(si as putea adauga aici ca aceasta perioada, sau cel putin o parte din ea, reprezinta si faptul ca este lider de piata in ceea ce priveste posturile specializate in stiri), varsta(daca putem spune asa) pe care o va implini maine, 27 iunie. 


Pentru astazi, se anunta cateva lucruri speciale, astfel ca de-a lungul zilei vor fi prezentate pe post cele mai semnificative momente ale natiunii din ultimii 6 ani, precum si selectii din cele mai bune emisiuni ale realizatorilor TV precum Alessandra Stoicescu, Gabriela Vranceanu-Firea, Mihai Gadea, Dana Grecu sau Mircea Badea. Ultimii doi vor fi pentru prima data impreuna in prezentarea jurnalului principal de stiri Antena 3.


Ar fi mult prea mult de spus legate de acesti oameni sufletisti, care sunt acuzati si denigrati zi de zi pentru ca isi fac meseriile cu multa pasiune si fara sa ia in brate sistemul. Asa ca, fara mai multe vorbe, lasam faptele sa vorbeasca si va invit sa vizionati in aceasta zi programele speciale Antena 3, EXISTENTA...PRIN REZISTENTA !


Ganduri efemere...

Imi era dor sa scriu o poezie,
Preferabil chiar sa nu mi-o dedic mie...
Ci poate tie...
Tu, ce-mi tineai odat' inima vie...

Si printre picaturi de vie
Te vad acum pe drumul care
Tu il urai asa de tare...
Si sunt convins ca inca doare...

Ce doare ? Poate acea "iertare"...
Pentru ca am fost trecator prin zare
Pe o carare...
Ce-o vizitam mereu cu multa desfatare...

Da, inca doare, si desi a trecut vreme
De cand ne intreceam in sute teme
Fara sa imi fie mie o placere,
Sunt ca si acum momente cheie...

Si poate mi-ar placea de multe ori sa spun
Ca poate acea cale a ta nu e un drum...
Si ca o iei orbecaind pe sensul unic,
In cautarea eului launtric.

As vrea poate, dar nu mai pot
Sa tai mereu tot ciot cu ciot...
Pentru ca ecuatorialele idei
Cresc tot mai des, chit ca nu vrei...

Si cum de ceva timp incoace
Am tot sperat c-un semn vei face, 
Ar fi momentul sa iti spun
Ca asta-i ultimul porumbel bun.

Dar nu e nici un fel de suparare...
Din primele momente am zis ca iti dau iertare.
Mi-ar fi placut totusi sa nu eziti
Sa fii un om si sa nu minti...

Atatea cate s-au facut
Ma bucur si acum ca le-am avut.
Ma uit in spate uneori zambind
De 2 copii cu inimi amintind.

Si poate ca va veni o zi odata
Cand o sa dam cartile pe fata.
Pentru ca inevitabil timpul trece
Iar totul cu buretele se sterge...

Andrei Radutu, 25 iunie 2011..."Filozofie pura"

Umbra vremurilor de altadata...

Competitia verii

Nu, nu a reinceput campionatul de fotbal, nici Mitica Dragomir sau Jiji nu joaca finala de table, nici Daniel Negreanu nu mai descopera un alt pocărstarrrr din mine, tine, ei, etc.


E vorba de Competitia Verii Conquiztador, care aduna mii de oameni pasionati de ceea ce se intampla in jurul lor(inainte, acum si pe viitor) si care isi pun cunostintele la bataie, in ceea ce se anunta poate a fi unul din cele mai mari concursuri Conquiztador


La ora actuala sunt inscrisi vreo 18000 de concurenti din care primii 3 vor beneficia de premii reale oferite de FunDeal si anume : 
  • Locul 1: 100 000 galbeni + IPad 2 (16 Gb)
  • Locul 2: 90 000 galbeni + IPhone 4 (16 Gb)
  • Locul 3: 80 000 galbeni+ voucher City Break
Competitia se desfasoara sub forma a 3 runde(prima formata din toti jucatorii, a doua din cei mai buni 9, iar finala se va desfasura intre primii cei mai buni 3 concurenti) pe data de 1 iulie orele 20:00.

Pentru cei carora le surade ideea, ne vedem pe acolo ! Succes !


Imbietorul miros de tei...

Da ! Tocmai m-am trezit din probabil cel mai bun somn avut in ultima perioada...12 ore fara zbucium, vise tampite si alte chestii de gen...motivul pare sa fie unul simplu...oboseala si caldura te aduc in aceasta stare numai buna de visare. De unde atata oboseala si caldura ? Foarte simplu...ieri a trebuit, dupa 2 saptamani in care nu am mai avut contact cu ea, bucurandu-ma de vacanta, sa ajung in capitala pentru ultimele detalii legate de camin. S-a intamplat sa nimeresc intr-una din cele mai calduroase zile, asta pentru ca la 9 si un pic, cand treceam pe langa Institutul de Meteorologie de langa Baneasca, 25 de grade se aratau foarte mandre de ele si de faptul ca temperatura urma sa creasca fara probleme in urmatoarele ore. Dupa cateva ore de plimbari(iubesc de-a dreptul RATB vara), m-am adapostit de valul de caldura, si totul a revenit parca la un normal(mai firesc). 


Seara, m-am intors acasa, bucurandu-ma de peisajul de pe DN 1, in care soarele era de-a dreptul minunat. Dincolo de toata caldura, Bucurestiul are in aceste zile o aroma foarte speciala si consistenta de-a lungul sau...o multime de tei infrumuseteaza atat privelistea cat si atmosfera, lucru ce te duce cu gandul la vis, vacanta, concediu, privitul marii in timp ce stai tolanit intr-un sezlong pe nisip si alte multe lucruri de astea, pe care cu totii speram sa le realizam vara asta.


Pana atunci, mult succes, vacanta placuta si aveti grija la vreme !


Stanga-dreapta, fata-spate

In taramul basescian, au deseori loc intalniri de comitete, comitii si alte institutii ale statului care vegheaza asupra sigurantei cetatenilor din Romania si care isi doneaza aproape toate salariile si beneficiile pe care le au din serviciul de aparatori ai statului...tot la astfel de intalniri, sunt chemati membrii opozitiei, in speranta ca doar, doar seful statului va reusi sa ii convinga sa se desprinda de moguli, comunism si alte efecte speciale de gen si vor lasa in sfarsit tara sa se dezvolte pe picioarele sale si sa iasa din recesiune pentru ca da, aparatorul patriei impreuna cu acei ministri foarte competenti care nu pot dormi noaptea de grija cetatenilor, vor sa REFORMEZE STATUL !!!


Cam asa ar suna o stire probabil mai putin deontologica decat de obicei, rostita de o prezentatoare de stiri(alias jurnalista) care este profund afectata de situatia din Romania si care vrea sa indobitoceasca poporul si mai rau, neuitand bineinteles cum se saluta dictatoreste in frumoasa tarisoara. In toata aceasta balarie semi-orientala, gasca portocalie isi vede frumos de numaratul banilor pe care ii mai are de alcatuit, de proiectele pe care le vor pune in plan spre alegeri, de servirea unicului "binefacator" al tarii(care fie vorba intre noi conduce un Duster si isi doneaza salariul...doar, doar va mai castiga un procent in sondaje) si bineinteles de mentinerea bunei dispozitii a coanei Nuti...nu am vrea s-o suparam, nu de alta, dar frunza se vrea inca verde(si aici ma refer la cea de pe creanga supervizor-ului care "cauta" trenul la "mate"). 


Pe acelasi sistem anarhist, zilele precedente marele sef de trib s-a intalnit cu membrii opozitiei sa discute despre noua organizare a regiunilor de dezvoltare(care or fi alea, ca acest lucru presupune ca si inainte existau regiunile de dezvoltare...nu vorbim de judete aici). Dupa multe subiecte si planuri de reformare, cei 3 baieti s-au ridicat spre a merge fiecare la treburile lor...o intrebare se aude in surdina..."si acum ca am terminat, mai ramaneti in opozitie" ? (cu alte cuvinte, si acum ca am terminat cu caterinca, facem si noi o bauta la Golden, ca niste noi aliati, ashea ce mai conteaza stanga-dreapta, centru-fata-spate ? ).


Bineinteles ca domnul Crin a fost rational si s-a aratat jignit de propunerea liderului orange. In schimb vocea celor 260 de secui, care sunt o entitate separata la Bruxelles, se aude bine in urechea visatoare a lui Base.


Asa ca, pe ritm, inainte mars...


Base, te iubim,
Noi ca tine vrem sa fim...
CĂ ca tine nu gasim ! 


Miercurea fara cuvinte(partea a treia) - Camping adventure



2008, Homoraciu, Prahova

Povestea a inceput la Carmen.

Pasiunea, jumatatile de masura si oamenii din jurul nostru

Fiecare clipa are farmecul ei...iar aceasta este inconjurata de anumiti oameni, anumite locuri si situatii in care viata te poarta ca intr-o calatorie spre urmatorul orizont. Aparent totul pare frumos din exterior...cum ar putea fi altfel cand fiecare dintre noi incercam ca macar intr-o anumita masura sa parem mai mult sau mai putin decat suntem deja, sa aratam mai mult sau mai putin din ceea ce putem face si sa ascultam sau nu de acea voce interioara care ne spune sa ramanem noi si sa ne simtim bine in pielea noastra indiferent ce spune si crede lumea...


Fiecare pas pe care il facem arata un anumit grad de pasiune...putini oameni incearca sa traiasca la intensitate maxima fiecare moment, sa incerce sa descopere frumusetea fiecarui drum care se asterne in fata si sa gaseasca acea pasiune care ne face sa visam si sa o luam de la capat de fiecare data cand un drum ni se inchide sau blocheaza...de multe ori incercam sa facem compromisuri, cu ceilalti, dar cel mai important ramane pe de alta parte compromisul cu noi insine, acel lucru care ne defineste si ne descopera exact asa cum ar trebui sa fim, sa actionam sau care ne aduce acel zambet fara mari eforturi...oare cat de bun este acel compromis si pana la ce limita putem spune ca ne-a fost cu adevarat folositor, oare ce oameni avem de fapt langa noi si cum suntem perceputi in momentul in care facem cel mai mic gest spre bunavointa, intelegere si in final un compromis ?


Care oameni mai sunt cu adevarat destul de oameni sa realizeze ca de fapt nu traiesc intr-un glob de cristal si ca de multe ori in aceasta viata au nevoie de cei din jurul lor poate pentru cel mai mic si nesemnificativ detaliu sau pentru cel mai mare serviciu ? Cati dintre noi isi dau seama cat de importante au fost unele clipe si ca unele persoane au inteles cu adevarat semnificatia lor ? Cati dintre noi ne mai aducem aminte de cateva dintre situatiile limita in care cel mai mult au contat ajutorul de Sus si acel om(poate mai mult sau mai putin trecator), care s-a oprit, a pus un umar si a indulcit o lacrima, o inima, un suflet ?


Intrebari pline de mister, al carui raspuns il primim zi de zi prin ceea ce am fost, suntem si vom fi, alaturi de cei care apar sau dispar fara urma din ceea ce s-au numit odata trecatori prin viata noastra...


P.S.: Am vazut acest film in aceasta dupa-amiaza si trebuie sa recunosc ca aceste scene, ce descriu o viata practic simpla, de zi cu zi, ar putea sa ne duca cu gandul la multe lucruri pe care pasiunea, jumatatile de masura si oamenii din jurul nostru le intalnesc in drumul pe care fiecare dintre noi mergem. 


Basescu, Oprescu, romanii si pasajul Basarab

Va aduceti aminte de episodul de acum vreo 2-3 saptamani cand ministresa transporturilor, Anca Boagiu, i-a luat frumos pe jurnalisti sa ii plimbe cu mareata inventie a romanilor si anumte trenul ? Ne gandeam si noi ca saracii jurnalisti, nu mai vazusera asa ceva(pe aceeasi logica ca o fi vreun TGV sau Maglev, dar de unde atatea trenuri), dar aparent totul mergea de minune pana cand trenul a cedat aparent datorita unui senzor care a oprit sofisticata masinarie datorita unui pericol iminent pe caile ferate(si asa multe si marunte) ale frumoasei tarisoare. Atunci, domnul "supervisor" al transporturilor feroviare,aflat in respectivul obiect de patrimoniu national, a luat in ritm sportiv o anume creanga plina de frunze si, asezat sub trenul cu pricina, a reusit sa "repare" respectiva problema, "ca doar ce facem noi aicishea, suntem cu doamna ministru..."


Pe acelasi sistem melteano-manelistic, s-a inaugurat in sfarsit, dupa 11 ani de asteptare, maretul pasaj Basarab(sa zicem ca nu il credem obiect de propaganda inca). Bineinteles, dupa cum era si de asteptat, acesta nu a putut fi prea bine dat in folosinta datorita turismului extrem aflat in zona cu pricina(sa mai zica cineva ca frunzulita foaie foaie, updatata probabil de pe creanga cu care s-a urnit trenul din povestea de mai devreme, a doamnei Udrea nu functioneaza). La o adica, da, ar fi normal...merge toata lumea sa vada podu' ca doar cate poduri se fac in Romanica pe zi/luna/an/deceniu/regim, etc ? 


Si cum amintirea cea mai grozava o spui tuturor prietenilor, simpaticii nostri concetateni s-au tras si anume in poze pe pasajul Basarab pentru a celebra evenimentul si a fi bucurosi de gloria de a fi printre primii care pasesc pe asfaltul atat de mistic(si cautat) al pasajului.


Dincolo de acest aspect, ramane si vesnica propaganda media...cum celebrul proiect a fost inceput prin anii in care Stolo inca nu renuntase la ideea de candidatura, iar lui Base nu ii dadusera inca lacrimile, e normal ca acesta sa isi asume lucrarea, nu-i asa ? In fond, dupa gura, probabil destul de ocupata a ziarelor pline de "realism" politic, domnul Oprescu nici nu era de acord cu acest maret proiect in acea vreme. De urmatorul primar al capitalei de dupa 2004, Adriean, parca nu se aude nimic...nici acum, nici in timpul constructiilor stopate...


Concluzia...Da Base, al tau e podu' tati, da, da !


Linistea serii de duminica

Ziua de duminica are ceva special, de fapt chiar mai multe daca stau sa ma gandesc bine. Intai de toate, este ziua in care Domnul s-a odihnit dupa ce a creat lumea in fiecare detaliu al sau, si astfel este o sarbatoare(pe care trebuie sa recunosc ca nu o respect nici eu mereu). Daca stam sa ne gandim din perspectiva noastra, a omului modern, in care gandurile si problemele ne consuma energia si mintile in fiecare zi, duminica este ultima zi de weekend, in care parca totul pare mai linistit, mai insufletit si incarcator de energie, in care fiecare dintre noi se pregateste de o noua saptamana in felul in care simte si asa mai departe.


Si cum seara parca totul se invaluie intr-o aura de mister si pace, atmosfera creata tinde sa devina una demna de relaxare profunda.


In aceste conditii, un peisaj, unul sau mai multi prieteni, o pasiune, o plimbare sau chiar o melodie pot produce acea magie si lumina de care ne place mereu sa ne amintim si pe care dorim sa o pastram in suflete in zilele cu mai putin soare.


Pentru aceasta seara, va propun aceasta melodie care sper sa va aduca un strop de magie. O seara minunata !


Retrospectiva inceputului

In general inceputurile sunt pline de un farmec nemaiintalnit pana atunci...sau daca ne-am mai intalnit cu el, putem spune ca datele problemei sunt in mare parte extrem de diferite. Dar sa lasam acest aspect si sa ne axam pe noile inceputuri. Stau uneori savurand o ceasca de cafea, privind un peisaj, ascultand o melodie sau de ce nu, uitandu-ma la unele poze din trecut si imi aduc aminte de unele dintre inceputurile mele...ce se intamplase pana atunci, ce s-a intamplat in acel moment si cum a evoluat situatia cu personajul/le principale si in ce directie...


Cel mai bun si mai recent exemplu imi vine in minte in aceasta perioada...imi amintesc cu placere ca acum un an pe vremea aceasta, mai aveam aproximativ 10 zile pana la bac...eram mai mult ca sigur cu multe ganduri in minte legate de diverse probleme, si mai ales de ingrijorarile mele legate de proba de matematica si mai ales de admiterea ASE care urma...imi faceam tot felul de planuri, idei, probabilitati si punctajele mi se invarteau in cap precum un titirez scapat de sub control.


As vrea sa detaliez putin acest aspect, dar o sa il reiau intr-un post viitor...lucrurile au fost bune, Domnul a fost langa mine si m-am trezit usor, usor, ca un nou locuitor al capitalei(pe care nu o mai vizitasem in afara de inscrieri si admitere cam de cand eram mic). Bun...pana aici, toate bune si frumoase...noroc ca inceputurile sunt pline de mister, pentru ca luand lucrurile de-a fir a par astazi, sunt anumite momente pe care nu stiu cum le-am trecut sau ce cai am urmat din intuitie sau pentru ca Domnul m-a indrumat spre ele. Imi aduc aminte cu zambetul pe buze de primele zile de facultate, de camera goala de camin in care am stat vreo 3-4 zile pana au venit noii mei colegi, niste adevarati oameni, de primul coleg de facultate cu care m-am intalnit la primul seminar, si de sentimentele de nesiguranta si chiar panica ce au urmat in prima luna si jumatate.


De ce panica, probabil pentru ca asa avem tendinta sa reactionam in situatii in care nu putem spune ca ne sprijinim pe foarte multe multi stalpi de sustinere...am considerat relativ normala situatia avand in vedere ca eram intr-un oras nou(culmea si capitala si pe care nu o cunosteam), cu oameni noi alaturi de care urma sa locuiesc pana vara, intr-un nou colectiv in care nu stiam pe nimeni si unde noii profesori pareau din alte lumi, nestiind cum sa reactionez fata de ei, ce asteptari au, cu ce ochi ne privesc si cum vor evolua lucrurile. Simpatice momente, mi le aduc aminte cu bucurie si de asemenea stiu foarte bine si clipele cand ajungeam acasa cu un moral la limite medii si le povesteam alor mei despre noile descoperiri. 


Dupa niste vreme, mi-am dat seama ca cel mai bine e sa infrunt situatia, mi-am asumat cateva responsabilitati, am pus timpul liber la bataie si am inceput sa ma amestec in mijlocul tuturor problemelor si situatiilor. Dupa vreo cateva saptamani in care totul parea desprins de nicaieri, au inceput sa se contureze primele piese ale puzzle-lui si parca eforturile mele incepeau sa se cunoasca. Cand am ajuns in (pre)sesiune, povestea avea sa se intregeasca bucatica cu bucatica, proiect dupa proiect, test dupa test si in sfarsit cele mai grele piese atarnau asupra marilor prime examene...


Privind in spate, totul este parte din farmec, si fiecare inceput este special prin continutul sau unic. Dincolo de fiecare poveste, sunt protagonistii, situatiile si modul in care reactionam. Totul este oarecum nesigur in ceturile necunoscutului, iar cand vrei sa fii cu adevarat parte a povestii, totul se aseaza incet, precum un fulg care danseaza de la nori pana la varful victorios al muntelui pe care drumul nostru va ajunge !


2012

S-au zis si mai ales prezis multe lucruri despre anul acesta. Intai maiasii, apoi Nostradamus si probabil multi si multe pe langa ei. Ba s-a facut chiar si un film care are mai mult sau mai putin legatura cu ceea ce unii afirma cu tarie ca s-ar intampla. Au zis-o, o zic si probabil o vor mai zice, ca asa e lumea...un singur lucru ramane totusi in picioare...noi suntem niste simpli oameni si doar Domnul stie cand va veni sfarsitul lumii...acest lucru ar trebui sa fie cam printre ultimele noastre griji, si ar trebui sa incercam sa traim fiecare clipa bucurandu-ne de farmecul acestei lumi minunate.


Revenind la film, mi-a fost recomandat si mie de un bun prieten si am auzit despre el multe lucruri. L-am vazut si eu astazi. Dincolo de intriga filmului, care se leaga cu cele amintite mai devreme, m-a uimit extrem de mult povestea oamenilor care treceau practic prin scenariul imaginat. Un geolog, de origine indiana, ajutat de prietenul sau, descopera niste reactii in lant provocate de o explozie solara cum nu se mai vazuse pana atunci si alcatuiesc peisajul dezastrului cu ceva timp inainte ca aceasta sa se desfasoare. Accentul este dublu masurat si datorita unei familii care intra aproape accidental in actiune. De aici, practic totul incepe. Capul respectivei familii, un scriitor, reuseste sa configureze si el datele problemei si isi salveaza in ultimele momente familia, urcand "neoficial" pe una din modernele arce care urmau sa salveze o parte din oameni pentru a construi noua lume. 


Cu efortul sau si a celebrului geolog care reuseste sa ii convinga pe toti capii si instaritii lumii ca mai intai de toate sunt oameni, este salvata mult mai multa populatie decat se "rezervase" inainte. Mesajul pleaca de la insusi presedintele american(interpretat de Danny Glover) care ramane alaturi de poporul sau, in timp ce isi trimite fiica in una din navele salvatoare.


Si cum totul este bine cand se termina cu bine, cei care supravietuiesc, revad lumina soarelui si noua lume ca o mare familie a omenirii. 


Trebuie sa marturisesc ca dincolo de ideea filmului, derivata din celebrele preziceri, acesta este, fara indoiala, unul din cele mai bune si impresionante filme pe care le-am vazut si pe care vi-l recomand cu placere.


O seara frumoasa si vizionare placuta !

A inceput sezonul !

Salutare tuturor ! Da, dupa cum am zis acum o vreme, m-am intors cu multe idei si ganduri in aceasta frumoasa vara. Putem spune fara probleme ca a inceput sezonul poate cel mai frumos al anului, asa ca va urez cu aceasta ocazie o vara cat mai minunata si nu uitati sa va bucurati de fiecare moment al acesteia !


Stiu ca a trecut ceva timp de la ultimul cu adevarat post, dar orele parca erau prea putine in ceea ce priveste o zi normala si parca timpul liber parea din ce in ce mai valoros. Pot spune ca am incheiat cu bine primul meu an universitar si ca sunt foarte bucuros in aceasta privinta(dar despre acest subiect voi detalia probabil intr-un viitor post) si ca acum(de fapt cam de vinerea spre sambata trecuta) ma asteapta(cel putin in teorie) cea mai lunga vacanta din istorie, asa ca vreau sa o valorific cat mai bine, cat mai placut si de ce nu, cat mai util, pentru ca de mult astept o vacanta de genul asta in care sa ma pot ocupa de ceea ce imi doresc, de pasiuni, vise, prieteni, plimbari si multe altele.


Chiar daca nu am fost prezent pe aici, s-au petrecut(cel putin din punctul meu de vedere) cateva evenimente notabile pe care as vrea sa le trec in revista...in primul rand(poate cel mai important) vara si-a intrat in drepturi si acea vreme frumoasa ne face sa zambim din ce in ce mai mult. Pe plan fotbalistic un alt roman(si rapidist de-al meu), Cristian Sapunaru a ridicat Cupa Europa League alaturi de echipa sa de club, FC Porto, iar spectacolul desavarsit a amutit lumea cand Barcelona a practicat celebrul stil de joc tiki-taka in fata echipei Manchester United in finala Champions League. Ajungand si in Romania, se poate spune ca unul din cele mai frumoase campionate s-a incheiat cu victoria Otelului Galati, urmata pe locul 2(cu plus sau minus) de FC Timisoara. Echipa mea de suflet, Rapid Bucuresti a terminat prima din cele bucurestene, ajungand pe un loc bun de Europa League(4), Steaua a luat Cupa Romaniei, iar nationala a recuperat jocurile slabe cu un meci foarte bun cu Bosnia. Pentru cunoscatori, Razvan Lucescu a renuntat in sfarsit la nationala si s-a intors la Rapid(alaturi de care a avut cea mai mare performanta a sa in 2006, precum si a Rapidului), unde a inceput construirea unei frumoase echipe si astfel se anunta un sezon foarte disputat care va incepe in 2 luni.


Ca si evenimente speciale, la Bucuresti au concertat cativa artisti din lumea buna muzicala precum Shakira, Sting, Scorpions, iar in aceasta seara(daca imi aduc bine aminte) cei de la UB40 vor fi si ei prezenti pentru a incanta publicul roman. Eclipsa de luna de aseara a fost frumoasa, sper ca v-ati bucurat de ea(cat si de lumina memorabila de dupa 1). In rest, nu pot decat sa zic ca sunt bucuros ca m-am intors aici, va multumesc pentru vizitele si comentariile voastre, si la buna recitire !

Get right !

Sa zicem pentru moment doar atat, cu mentiunea ca de abia astept sa imi las frau liber ideilor si gandurilor...



P.S.1 : Enjoy !
P.S.2 : Salutari tuturor si toate cele bune !

Simple things...

Salutare tuturor ! Multumesc ca inca mai treceti pe aici, chiar daca subsemnatul o face putin cam rar. Promit ca voi reveni imediat ce perioada aglomerata se va finaliza. Pana atunci nu pot decat sa ma rog ca Domnul sa fie cu noi cu toti, sa va urez toate cele bune si sa va las aici o melodie frumoasa care, zic eu, incununeaza o zi minunata. 


Enjoy si nu uitati sa zambiti pentru ca vara se apropie cu pasi repezi !

Always forever

Este o duminica frumoasa. Imi pare rau ca nu pot fi pe aici atat de des pe cat mi-as dori, asa ca pentru aceasta zi minunata va transmit gandurile mele bune, alaturi de o melodie la fel de superba !


Sper sa reusesc sa mai trec pe aici in masura in care timpul mi-o va permite. Pana atunci nu uitati sa zambiti si o saptamana cat mai reusita !