Rappa_ru' si 2010

Iata ca a mai trecut un an(am mai intinerit cu un an pentru ca noi suntem cei care vin tare din urma si nicidecum nu imbatranim pana vreo 99 ani, 12 luni si o zi) si ne gasim din nou la cumpana dintre ani, moment ce trebuie sa ne gaseasca alaturi de persoanele dragi noua pentru a mai adauga o fila in paginile sufletului fiecaruia dintre noi pentru a ne servi drept impuls atunci cand vom fi prea suparati, stresati, obositi, sictiriti si asa mai departe, intr-un cuvant...cand vom avea lipsa de motivatie sau saturatie suprema...


Dar sa nu mai aberam atat de mult si sa afirm ca pot fara nici un fel de problema spune ca pentru mine anul 2010 a fost alaturi de varsta de 18 ani, cea mai frumoasa perioada a vietii mele in care toate mi-au fost asezate de Domnul la locul lor, in orice fel de domeniu, sper sa fi meritat toate acestea si sa cladim din nou pe acest substrat(sau de ce nu pe altul) o noua minunata perioada si in viitor. Sa enumeram aici(pentru a exemplifica ceea ce v-am spus mai sus) ca am trait o super poveste, am avut o super clasa(we are MUSATINII 12 Tza), bac, admitere, totul in regula, lucrurile au mers intr-o armonie ca niciodata, vara a fost challenging pentru a ma pregati pentru ceea ce avea sa vina, si iata-ma acum, amintindu-mi de acestea, si la fel de mult de frumoasele povesti alaturi de prietenii mei, de care ma leaga atat de multe momente pline de farmec.


Pana la urma a venit Mosu' si la mine, un pic mai intarziat ca era in dubiu daca poate circula cu sania prin spatiul aerian roman fara cauciucuri de iarna, dar mi-a adus ceea ce imi doream si anume putina liniste sufleteasca si impacare cu mine de Sarbatori, si pe langa acestea a facut echipa buna cu mine si cu tata si am initiat un nou proiect numit ACER ASPIRE(postul este o premiera de asemenea, fiind primul realizat integral prin acesta), deci ii multumesc mult pe aceasta cale.


In inchierea postului, promit sa fiu mai activ pe blog in 2011, ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de noi, de toti, sa ne dea sanatate si putere de invatat/munca pentru a implini lucrurile pe care ni le propunem din drumul pe care mergem. 


La multi ani, toate cele bune, un an nou cat mai implinit si fericit tuturor ! Ne citim la anul ! Distractie placuta diseara pentru ca avem dubla sarbatoare !!!




De ce nu mai stim sa ne bucuram ?

Iata-ne si in a doua zi de Craciun...sper ca ati petrecut momente frumoase alaturi de cei dragi, familie si v-ati bucurat de aceasta Sarbatoare foarte importanta pentru noi toti...dar mai stim oare sa o pretuim la adevarata ei valoare si semnificatie ?...isi mai aduce aminte cineva ca de fapt de Craciun sarbatorim nasterea Domnului si nicidecum nu trebuie sa "sarbatorim" luna cadourilor sau mai stiu eu ce stereotip pe care il folosesc jurnalistii nostri deontologi astazi ?...se mai bucura cineva la fel sau aproape la fel ca atunci cand eram copii ?...raspunsul cred ca il stim cu totii...si nu e cel pe care ni-l amintim a fi pana acum in urma cu cativa ani.


Dupa cum v-am mai povestit, pentru mine Craciunul este o sarbatoare speciala, in care simt acea bucurie care ma face sa retraiesc cu zambetul pe buze si cu amintirile in suflet si minte, momentele de cand eram copil...imi amintesc fericit de anii in care il pandeam pe Mos Craciun pentru a-l vedea si eu si a confirma povestea spusa de ai mei conform careia Mosul avea grija atat de bradul de Craciun, cat si de cadouri si venea negresit daca eu eram cuminte, de bucuria pe care o aveam cand vedeam zapada de Craciun, de mersul cu colindul si de toate celelalte lucruri ce faceau un Craciun sa fie cu adevarat Craciun. 


Mi-e greu sa spun asta...dar pentru prima data dupa atatia ani...anul acesta nu m-am mai simtit la fel de impacat cu mine de Craciun pe cat ma simteam in fiecare an...parca nu am mai avut acea bucurie sufleteasca si zambet frumos pe cat mi l-as fi dorit si pe cat de mult il asteptam. Au fost, e adevarat momente frumoase si in aceasta perioada, in care m-am bucurat de farmecul clipelor, dar ma gandesc fara sa vreau, din ce in ce mai des, ca odata cu trecerea timpului e posibil sa nu mai fie totul asa cum era odata...


E adevarat...traim parca alte vremuri...in care timpul alearga cu mult inaintea noastra si in care deseori uitam de noi si de cei dragi noua...se asterne incet, incet asupra noastra acel voal al superficialitatii si al obisnuintei, incat nu mai stim pe ce drum sa mergem, de unde am venit si de ce totul brusc devine monoton si fara semnificatie...cred ca acestea explica poate de ce nu mai putem sa ne bucuram cu adevarat atunci cand suntem fericiti, de ce parca toate zilele seamana intre ele aproape trase la indigo si de ce totusi una din marile Sarbatori ale omenirii, Nasterea Domnului, o petrecem inchisi in casa, stand si gandindu-ne nemuritor la ce s-a intamplat cu noi si avand in fata conturile de pe retelele de socializare, in care asteptam sa vedem cate mesaje frumoase primim in loc sa transmitem din suflet o urare calda celor la care tinem...


As vrea sa cred ca anumite circumstante ne fac sa avem gandirea aceasta, iar lipsa zapezii face ca totul sa fie neimbracat de farmec. 


Va urez sa aveti niste Sarbatori fericite, cu multa bucurie in suflete, sa fiti impacati cu voi si sa nu uitati de cei de langa voi ! Craciun fericit in continuare !



Si postul e ca sa nu ma uiti...

...nici cand o sa ai ani multi" spuneau cei de la Vank odata(ma rog un pic modificat, dupa cum veti vedea).


Am zis sa va ofer aceste 2 minunate melodii pentru ca sunt speciale pentru mine, pentru ca este un post la fel de special, cu numarul 400(si la mai mare !!!), si nu in ultimul rand pentru persoanele speciale din viata voastra !


P.S.: Pretuiti fiecare moment alaturi de cei dragi !
P.S.2: Sarbatori fericite si toate cele bune !




Eu, 12 Tza si Iorga

Stiti deja de multa vreme, cam de cand am inceput sa consider acest blog ca pe un spatiu al regasirii identitatii personale, ca sunt o persoana care pune pasiune in tot ceea ce face, sufletista si care incearca sa traiasca farmecul fiecarei clipe...de asta(printre multe altele) imi place sa fiu mereu alaturi de oamenii care mi-au fost si imi sunt dragi, alaturi de care am petrecut momente frumoase si care raman in suflete si ganduri, pentru ca o parte din drumurile noastre s-au intersectat intr-un mod cat se poate de frumos si minunat, creand ce astazi se numeste amintirea sau chiar trairea prezentului, iar o parte din inima mea a ramas darul meu pentru ei, spre a isi aduce aminte de acel nebun simpatic, glumet si pus pe fapte mari.


Asa se face, ca noi, clasa sarita de pe fix ce a terminat acum un an, si care s-a unit parca extrem de mult mai ales in anul de seniorat(daca il pot numi asa), am avut o mica reuniune acum vreo saptamana, pentru a sarbatori faptul ca un drag coleg de-al nostru s-a reintors pe meleagurile sale de bastina, pentru vacanta de Craciun, acesta studiind in alta tara. Ei bine, ieri am trecut(profitand si de faptul ca liceele termina miercuri si noi am luat deja vacanta...cel putin unii dintre noi) pe la colegiul nostru mult iubit(si la care ziceam in alte vremuri glorioase si de mult apuse ca nu mai venim si ca plecati vom fi, sa nu mai auzim :)) ) pentru a ne vedea, saluta si face urari celor ce ne-au ghidat pasii spre locurile in care suntem acum si care au fost castigate datorita muncii noastre si a lor deopotriva.



Revederea a fost mult mai mult decat frumoasa, aducandu-ne o mare bucurie in suflete si un zambet frumos pe fete, pentru ca fiecare profesor(incepand de la dirigu') ne-a primit cu bratele larg deschise, fiind foarte fericit ca ne revede si ca nu l-am uitat. Am stat de vorba prelungit cu multi dintre ei, primind sfaturi si facand schimb de opinii...probabil ne vom revedea curand pentru ca da...niciodata nu uitam de unde plecam, nu-i asa ?


Bucuresti, acasa, weekendul si vacanta...

Dupa cum spuneam si in postul precedent(unde incepeau sa se concretizeze gandurile de vacanta), acum va scriu practic din prisma studentului aflat in prima sa vacanta de facultate...hmmm...nu as putea sa o compar cu nici una din celelalte vacante de pana acum pentru ca e altfel, si mai ales pentru ca nu imi mai pot aranja eu lucrurile la fel de bine pe cat o faceam in liceu, unde puteam sa gust din vacante si weekenduri la maxim...acum s-a mai schimbat povestea si trebuie sa imbin atat relaxarea, cat si pregatirea pentru frumoasa luna ianuarie care va fi de-a dreptul plina pentru mine...multe teste in asa-numita presesiune, si apoi prima sesiune de examene...ehe...Domnul sa fie cu noi, ca le facem noi pe toate:).


Dar sa lasam facultatea la locul ei(si anume in Bucuresti) si sa revenim la vacanta si la casa dulce. Am ajuns de vineri seara acasa, dupa un drum destul de aglomerat si cu mici probleme "in plus" de trafic, datorate zapezii, dar care infrumusetau parca taramurile patriei si aveau un farmec aparte. De vreo 2 zile ma odihnesc, relaxez si mai ales incerc sa imi fac ordine in ganduri, dar mai ales sa ma bucur cat mai mult de aceasta liniste pe care camera mea mi le ofera, nefiind nevoie sa mai lucrez dupa acelasi program obisnuit de weekend, in care veneam, ma vedeam cu cativa prieteni si colegi, ne bucuram cat mai bine de ziua de sambata, mai lucram ceva pentru facultate duminica, iar luni dimineata, back to work(cum ar zice englezul)...e parca un altfel de sentiment, de care pot sa spun ca imi era si nu mi-era dor...e o liniste frumoasa, dar poate fi uneori plina de ganduri si planuri...


Una peste alta, sper sa fie cat mai frumos, sa fiu cu bateriile incarcate si gata de treaba dupa aceasta perioada de 2 saptamani, in care sa ma bucur de Sarbatori si de intampinarea noului an alaturi de cei dragi, dar si in care sa mai am timp de pasiunile si de acele lucruri pe care deseori le ignor, datorita timpului.


Eu va urez de pe acum sa aveti o perioada minunata si odihnitoare pentru ca oficial a venit...VACANTA DE IARNA !!!

Ganduri de vacanta

Bine v-am regasit ! A trecut o vreme de cand nu am mai fost prezent pe aici(oricat de mult mi-as fi dorit), dar iata-ma inainte de vacanta de Sarbatori, cu niste timp liber prezent mai mult ca de obicei si cu chef de viata, de a ma bucura de pasiunile mele si de a spera ca in aceasta perioada frumoasa de 2 saptamani ce va veni, voi reusi sa imbin toate lucrurile si planurile pe care doresc a le realiza, in scopul de a imi incarca bateriile si de a ma bucura de fiecare moment.


As avea multe sa va povestesc, legat de orice, dar sper sa reusesc sa fac asta in fiecare dintre viitoarele mele posturi. Abia astept sa va citesc pe voi, cei care nu ma uitati si ma cititi, chiar daca eu nu sunt prezent mereu printre voi, sa ma bucur de timpul liber si sa incerc sa aduc acest blog la statutul pe care il avea acum ceva vreme si cand se gasea printre prioritatile mele.


Dar destul cu vorbareala...va las aici o melodie frumoasa si sa ne citim cu placere si de acum incolo !


Formatiile cu care am crescut - partea a treia

Stiu ca am intarziat putin cu partea a treia, dar o postez bucuros acum:). Enjoy !


Simplu - Oare stii