On the road again...

Nu am avut timpul si "somnul" necesar pentru a va impartasi primele concluzii legate de primul weekend in care am fost acasa...pot spune ca am ramas pentru cateva momente suspendat intre acomodarea cu Bucurestiul(in care statusem 9 zile) si cea cu locatia pe care eu o numesc pe buna dreptate acasa si in care cei dragi ma asteptau cu bratele deschise.


Pentru inceput sa precizam ca intre Bucuresti si casa mea din Homoraciu, jud. Prahova sunt doar 100 km si nu e asa mare lucru sa vii si sa te intorci daca iti doresti acest lucru. Si cum weekendul de dinaintea inceperii anului universitar il petrecusem pe aici, am zis ca e bine si frumos sa ma intorc si eu acasa in acest weekend. Zis si facut, dupa ce termin singurul si fenomenal curs de informatica de vineri(dupa ce joi am avut asa-zis liber, pentru ca am facut si rezolvat multe lucruri in ziua aceea, chiar daca oficial din punct de vedere al cursurilor era libera), am ajuns la camin si ma pregateam sa plec. Am fost suprins ca in 10 minute am reusit sa imi impachetez all staff intr-un rucsac si sa ma misc cat se poate de repede spre Autogara IDM Basarab, de unde se presupunea ca voi lua un potential microbuz de Cheia sau Maneciu care sa ma lase acasa. Nu a fost asa, traficul si ora un pic tarzie la care am plecat nu m-au ajutat sa il prind, asa ca am zis sa iau un microbuz de Ploiesti(desi mai avusesem o experienta vara trecuta despre mirificul traseu prin Buftea al acestuia). In fine, am zis ca e ok...am facut aproape 2 ore pana in Ploiesti(aproape 60 km), dupa care a trebuit sa traversez tot Ploiesti-ul cu tramvaiul pentru a ajunge la microbuzele spre Valenii de Munte. Pe la o treime din calatoria cu tramvaiul se afla o intersectie minunata blocata la nivel maxim, si bineinteles a durat ceva pana organele si-au facut datoria si au incercat sa mai fluidizeze traficul.


In fine, am ajuns pe la 5 si ceva pe acasa, in conditiile in care plecasem de la camin la 12:30(o ora pana la autogara, inca jumatate de ora de asteptat, 2 ore + cat o mai fi fost prin Ploiesti + inca vreo ora pana acasa =...long, long time...). De acum m-am invatat...cursa directa face aprox 2 ore si rezolva multe probleme de gen. 


Acasa, parca era o alta dimnesiune...batea vantul foarte tare, si era un frig din acela care iti patrundea in suflet...niste indicatoare noi spre cateva obiective turistice, imi aratau parca faptul ca nu ma cunosc...in atmosfera mohorata de afara, parca si timpul trecea altfel, iar casa mea arata putin altfel(desi era tot aceeasi, dar asta demonstreaza vorba aceea cu "ochii care nu se vad..."). Am avut parte bineinteles de o primire foarte calda, m-am bucurat sa fiu din nou printre cei dragi, si m-am reacomodat repede in locul pe care il numesc cu bucurie acasa si unde am crescut. M-am bucurat ca am venit, mai ales ca am reusit sa ma intalnesc cu cativa dintre bunii mei prieteni si am stat de povesti, ne-am distrat asa cum ne place noua si ne-am impartasit unul altuia totul ca intotdeauna.


Intre frigul de afara si caldura oamenilor dragi de acasa, intre timpul care nu are rabdare in Bucuresti si viata parca mult mai linistita din locul in care am crescut, intre relaxat si simtit bine si studierea unor materii pentru recapitulare, intre vizita la cei dragi de acasa si la alti oameni extraordinari care ma primesc tot timpul cu drag si au la randul lor grija de mine, ramane totusi ceea ce se cheama identitate personala...si aceasta nu este decat un drum foarte lung si anevoios cu multe obstacole si deseori in care intersectarea cu alte drumuri nu iti da mereu prioritate...


Se pare ca tine ca intotdeauna tot de noi sa cunoastem "legile de circulatie"...


4 Responses
  1. Monica Says:

    mereu v am invidiat pe cei care stau aproape de bucuresti....

    eu tre sa parcurg o mie de km dus intors pana acasa...:(


  2. Pfff:D...nashpa din punctul asta de vedere:D...asta inseamna ca ajungi pe acasa destul de rar nu ?:D...multumesc de vizite si poate ne vedem prin Bucuresti:)...o seara frumoasa:)


  3. flow Says:

    ...direct country roads :D!!


  4. That is corect Flow:)...cheers and thanks as always for your visit:)


Trimiteți un comentariu

Fiecare dintre voi are o parere, pe care eu voi fi bucuros sa o vad scrisa, aici, pe locul meu de regasire virtuala...cum spuneam mereu, o sa fac tot posibilul sa va raspund la toate...de asemenea, in urma unui articol, raman parerile fiecaruia, iar la urma constatam daca am tras sau nu vreo concluzie...

Asadar...va astept ca intotdeauna cu parerea voastra...o zi buna !