In my secret life...

Pentru o seara linistita, o noapte buna si pentru o zi frumoasa care va veni...si mai ales pentru voi...

Totul face parte din farmec

Stiti zilele sau perioadele acelea cand ti se pare ca esti in rai si te bucuri de toata frumuestea, iubirea si intelegerea posibila din lume si din partea celor dragi si ti-ai dori ca acestea sa nu se sfarseasca niciodata, iar acea zi sa dainuie pentru totdeauna ?...cu siguranta stiti despre ce vorbesc eu aici...e un sentiment aparte, si tocmai din aceasta cauza, poate ati observat ca sunt mai rare aceste zile sau perioade...se intampla o data la un anumit timp, dar cu siguranta iti poti aminti de ele pentru ca raman pastrate in minti si suflete orice s-ar intampla pentru o lunga perioada de timp sau chiar pentru o viata.


O astfel de zi as putea spune ca am avut ieri(si spun as putea tocmai din prisma faptului ca ziua nu a inceput chiar atat de bine si frumos pe cat ma gandeam eu). M-am trezit cu o indispozitie destul de mare si ma gandeam cat de mult mi-ar placea sa fiu si eu acum pe o plaja la mare, sa ma revitalizez si sa ma vindec de ganduri negative, griji de toate felurile, planuri pe termen lung profesionale si cotidiene, macar pentru cateva zile...avem nevoie de cateva zile cu relaxare si bucurii pentru a ne incarca bateriile din cand in cand...dar mi-am dat seama repede ca era doar o perioada mica din zi in care nu gandeam limpede, si ca urma sa particip la o intrunire de familie cum rar se intampla...si asta din cauza distantei si a lipsei timpului liber de fiecare parte...ce poate fi mai frumos decat sa fii alaturi de cativa oameni dragi pe care nu ii vezi decat de cateva ori pe an, iar in compania lor sa te simti iubit si apreciat ?


A fost o dupa-amiaza minunata, continuata cu o seara incantatoare petrecuta alaturi de un prieten(amandoi asteptam sa ne vedem si sa ne bucuram de prezenta fiecaruia la o muzica buna din prezent si din "tineretile" noastre). Luna ne veghea de pe cer si afara era o atmosfera placuta si relaxanta...mai rar se intampla sa fie totul parca aranjat aproape de perfectiune...in general lucrurile sunt complicate si imbarligate, dupa cum le stim cu totii, dar sunt bucuros ca mai exista si astfel de zile cand parca viata iti aduce aminte ca totul face parte din farmec...


Asta imi aminteste de o discutie pe care am avut cu un amic zilele precedente in timp ce eram intr-o iesire cu cortul despre un subiect apus de ceva vreme...cu toate astea...fermecator la timpul sau...deci, voi ce parere aveti ?


O zi buna !

Despre entuziasm si pasiune

Apropo de clasa a 12a, examene si admitere, trebuie sa recunosc ca desi a fost cea mai tare clasa de pana acum, cu cele mai frumoase momente, multe dintre ele unice, si in care Domnul mi-a asezat majoritatea numai clipe de fericire, tensiunea si presiunea examenelor, precum si oboseala, si incercarea de a face ceva bun cu timpul meu liber, si asa putin, m-au facut sa uit uneori de mine, de pasiunile si lucrurile pe care le faceam cu atata bucurie, entuziasm si pasiune pana atunci. Nu zic ca este un lucru neaparat rau, avand in vedere frumusetea celorlalte multe evenimente care imi raman in minte si suflet si care au contat extrem de mult, astfel incat le-au luat locul in acele momente celor mai vechi, dar acum e vacanta, timp liber si parca, dupa perioada in care ma simteam bine si fericit si daca stateam sa ma uit pe pereti, pentru ca ma descarcam de toata energia si gandurile mai putin bune, de toata oboseala si stresul, ar cam fi momentul sa ma ocup si de lucrurile care ma definesc si pe care imi e dor sa le fac, chiar daca cheful, timpul sau circumstanetele nu spun mereu acelasi lucru...eu imi doresc sa le fac si o sa le fac. In acest fel imi voi implini vacanta cu tot soiul de evenimente din toate domeniile.


Ce pot a spune decat ca entuziasmul parca imi creste de fiecare cand ma gandesc la acest lucru, si ideile imi vin minte care mai de care mai creative si pline de initiative...trebuie sa recunosc ca mi-e dor si de niste persoane si locuri, in special de mare, la care nu sunt sigur ca voi mai ajunge...pentru mine e ca si cum as fi eu in fiecare picatura de apa, in fiecare coltisor al lumii, si cu orizonturi infinte...marea imi da aripi, si ma poarta liber in orice loc de pe pamant, fie el real, maginar sau din suflet.


Vedem noi cum rezolvam si cu asta....pana atunci, sper ca entuziasmul si pasiunea sa faca din timpul liber care urmeaza noi momente de neuitat:). Vacanta placuta in continuare si nu uitati sa va bucurati de cat mai mult din ea:) !

Admiterea

Pentru inceput, vreau sa mentionez ca ceea ce e scris sa se intample, se va intampla...nu depinde de noi, ci se intampla cu adevarat, pentru ca Cel de Sus ne scrie povestile si ne aseaza drumul pe care mergem...ar fi bine sa ne gandim mai des la lucrul asta...


Am inceput acest post in aceasta maniera, pentru ca vreau sa subliniez un aspect important...inca de mic copil mi-a placut sa citesc despre economie, sa aflu lucruri, sa joc Monopoly pana la epuizare, sa fac schimburi eficiente si poate cel mai mult...sa incerc sa ma amestec in lucruri manageriale...bineinteles, eram mult prea mic sa stiu multe, dar am gasit cateva jocuri cu tenta economica ce, zic eu, mi-au dezvoltat si mai tare aceasta pasiune.


Sa mentionam ca la inceputul clasei a 11a, cand urma sa facem economie, de abia asteptam sa patrund in misterele acestei materii...s-a intamplat sa nu imi placa asa de mult pe cat ma asteptam din unele motive care nu tineau nici de mine, nici de materie, asa ca am intrat, mai mult fara sa vreau intr-o dezorientare ce s-a aprofundat din ce in ce mai tare pana la inceputul clasei a 12a...cum nimeni nu sta de tine sa iti arate, sa te invete, sa iti detalieze ghidul facultatilor si exista un dezinteres total in ceea ce priveste acest subiect, toata lumea din jurul meu(cu precadere profesorii) a inceput sa isi dea cu parerea cam ce ma vede fiecare...astfel, ajunsesem la un moment dat sa nu mai stiu ce vreau si sa ma enerveze foarte tare subiectul.


Multumesc pe aceasta cale persoanei speciale din viata mea, care m-a ajutat sa ma regasesc, sa ma linistesc si sa imi readuc aminte ceea ce ma definea si ceea ce imi doream sa fac, pentru ca din acel moment, am gasit din nou fagasul pe care voiam sa il urmez, si anume, voiam sa intru la ASE la Facultatea de Administrarea Afacerilor cu predare in limbi straine, specializarea engleza. Trebuie sa recunosc din nou, ca nici aici nu am fost un elev constiincios, si am actionat din nou, cum am crezut eu de cuviinta in legatura cu invatatul, ba am primit multe impulsuri si ajutor din partea aceleiasi persoane speciale din viata mea pentru a ma lua mai bine de treaba.


La un moment dat, am simtit ca e ceea ce vreau si ca imi doresc sa trag cat de pot de tare pentru a intra pe un loc la buget din cele 75...stiam ca la economie sunt in stare sa fac toate grilele pentru ca imi placea mult, la engleza daca eram putin atent, realizam aceeasi performanta, iar la matematica, cu niste sclipiri si niste munca se poate ajunge acolo unde imi doream...asa ca am muncit pentru a obtine asta, si a venit si pasul esential de la momentul 0...examenul...au fost aproximativ 600 de candidati pe o lupta de 75 locuri...imi pusesem 2 optiuni, aceasta si Management - Administratie publica, precum si o varianta de super rezerva, la Universitate, dar pe care nici nu voiam sa o iau in calcul...dupa lungi perioade de oboseala atat fizica, cat si psihica, multa tensiune si ingrijorare, am dat examenele...am obtinut o medie de 82,57 din 100 de puncte la facultatea pe care mi-o doream si o medie de 94,57 la a doua optiune. Cu ajutorul Domnului am prins un loc de buget la facultatea la care am optat si practic vacanta incepea...vestea am primit-o intr-un moment in care voiam sa scap de tensiune...eram cu un prieten si prietena sa in centrul istoric al Bucurestiului, la o bere...el isi sarbatorea intrarea pe locul 8 la facultatea pe care si-o dorise, iar eu eram in asteptarea listelor finale...la un moment dat, telefonul a sunat si vecina mea a inceput sa ma felicite...nu imi venea sa cred...am intrebat-o de 2-3 ori, am pus-o sa reverifice listele(pentru ca dupa calculele de pana atunci, nu prea mai speram la un loc de buget), m-am uitat si eu si am simtit atunci cum lupta de un an a mea mi-a fost rasplatita...i-am anuntat pe cei dragi si m-am bucurat de reusita...


Ce perioada...ce evenimente...ce final frumos al anului scolar 2009-2010 !


Multumesc Domnului, va multumesc tuturor pentru incurajari si pentru ca ati fost langa mine !...si mai ales tie...te iubesc !


Under the same sun

Sub acest titlu, va prezint pentru aceasta frumoasa seara 3 minunate melodii semnate Scorpions. Enjoy !






Povestea bacului

Dupa cum va povesteam in articolul precedent(cu ceva timp in urma, dar asta conteaza mai putin) in 2 saptamani venea primul mare pas pe care aveam sa il facem noi, absolventii clasei a 12a, examenul de bacalaureat. Trebuie sa mentionam inainte de toate ca generatia noastra a simtit cum guvernul prin hotararile si lupta lor prosteasca pentru putere, isi manifesta mareata putere prima data in clasa a 8a cand a fost greva aceea in invatamant de 3 saptamani si jumatate(daca mi-aduc bine aminte) si a doua oara anul acesta cand a fost implementat(sesizati aici limbajul de "mare programator" asimilat din liceu...ce m-a ofticat pe mine chestia asta inutila cu Pascalul...puteam sa fi invatat si noi ceva ca lumea...dar sa fim multumiti si asa) noul sistem de examen de bacalaureat. Dupa cum probabil stiti, proba din profilul opus a fost scoasa, a ramas limba si literatura romana obligatoriu(si aici mi se pare un pic discutabil...ca realul invata toata romana ca si umanul, dar umanul nu invata ce invata realul...materiile lor realiste se opresc in clasa a 10a...in fine), matematica sau istorie(depinde de profil) si inca o materie optionala din profil, probele orale fiind inlocuite cu niste marete competente(care se dadeau in timpul anului) la care se adauga si un certificat de competenta digitala(alias TIC).


Nu zic ca a fost rau sau bine, eu multumesc Domnului ca a iesit cum imi doream si am intrat fara probleme unde imi doream. Revenind la bac, la inceput na, ca fiecare elev ingrijorat de noutate(mai ales ca profii pareau sa nu stie mare lucru despre noua modalitate de examinare si culmea, chiar asa era) ma gandeam si eu mai profund la examen.


Si uite asa, pe nesimtite, a venit iarna, februarie si a trebuit sa dam prima competenta de romana...ce caterinca de examen !!!...trageai un biletel si vorbeai despre niste chestii...bineinteles ca toata lumea vrea sa iasa bine si intr-o scoala buna nu ar trebui sa fie probleme...cam la fel a mers treaba si pe la celelalte probe de competente( mi s-a parut ciudat la engleza sistemul de organizare pentru ca dadeai listening-ul in 20 minute apoi asteptai o ora jumatate sa dai writing si in alta zi mai aveai si speaking...frumos)


Sub deviza "Nu conteaza cum iei bacul, important e atestatul", eram impinsi sa dam o alta porcarie de examen de atestat profesional de programare...si uite asa ne stresam noi si ne pierdeam timp pe care il puteam folosi daca nu pentru invatat, macar pentru odihna si relaxat...sa zicem ca ii inteleg utilitatea si poate imi va trebui la ceva.


Revenind la bacul propriu-zis, trebuie sa recunosc ca nu am invatat ca un copil silitor cum prevede codul eticii profesorale sau alte chestii din astea, ci dupa propria metoda, avand incredere in mine si in Cel de Sus ca ma va ajuta ca intotdeauna. M-am axat de-a lungul anului pe ce mi s-a parut mai important, adica matematica, si, cam ca oricare coleg de-al meu, mi-am pus nervii la incercare cu cele 100 de variante de subiecte publicate pentru anul trecut(care fie vorba intre noi, sunt destul de dureroase si nu se compara cu ceea ce a picat la examen). La romana am invatat puternic in ultimele 2 saptamani de pana in examen, deoarece era vorba parca de 23 eseuri pe care eu nu aveam rabdare sa le invat la vremea lor, ci doar bazandu-ma pe memoria de scurta durata de pana in examen...asa ca le-am digerat in fiecare zi dupa un program bine stabilit, cu planulete de idei ca si la testele nationale, iar la chimie am rezolvat din nou foarte putin, bazandu-ma din nou pe experientele anilor precedenti de la olimpiade...nu stiu cat de bine sau rau am facut, si cum am fost privit de lumea din jurul meu...poate multora li s-a parut o aroganta din partea mea si multi au fost ingrijorati si aveau impresia ca dau cu piciorul unei bune sanse de a iesi bine la examenul acesta care imi folosea 20% la admiterea la facultate...eu am facut doar cum am simtit ca e mai bine pentru mine si Domnul m-a ajutat:).


Examenul propriu-zis a fost o gluma buna din toate punctele de vedere...pe cat de usurele au fost subiectele, pe atat de mult s-a corectat fara simtul raspunderii si cat mai la sange...cred ca a compensat ceva...in mare parte am fost multumit de notele mele: 9,25(romana), 8,85(mate...aici m-am simtit un pic nedreptatit, dar asta nu mai conteaza deloc), 9,80(chimie)...am depus contestatie la primele 2 materii, insa nu s-a modificat nimic...ba mai mult, la mate, unde speram la o marire, mi s-au mai scazut 10 sutimi, dar fiind sub pragul de acceptare de 50 de sutimi, nu s-a modificat nimic.


Una peste alta, am avut o medie de bac buna si promitatoare(9,30), care imi dadea oportunitatea si bune sanse sa intru cu bine la facultatea pe care mi-o doream daca ma straduiam sa scot si un punctaj bun la examenul respectiv.


Urmau inca 2 saptamani de repetat mai bine zis, lucrat, evaluat si reevaluat, alergatura dupa acte si inscriere, caci venea ADMITEREA...