Sa incepem...cu "inceputul"

Vorba bine...cu inceputul...mai degraba cu sfarsitul clasei a 12a, dupa parerea mea cea mai frumoasa clasa de pana acum, cand am reusit sa ne mai apropiem si noi ca si colectiv, am avut timp mai mult sa stam impreuna, profii nu ne-au mai sacait ca pana atunci la toate materiile si totul a fost frumos, un imbinaj intre invatat la materiile pentru bac(si din cand in cand si la celelalte ca na, ne mai trebuiau si note), relaxare si campionate de septica pe perechi, la care am devenit(datorita experientei acumulate de-a lungul anului scolar) mari maestrii.


Pot spune ca dintr-un punct de vedere, clasa a 12a este destul de obositoare, mai ales la noi, la real mate-info, unde aveam zile cu combinari de 2 ore de mate cu 2 ore de info, sau de romana, chimie sau mai stiu eu ce...mai este obositoare din cauza ca nu ai acces la toate informatiile pe care ti le-ai dori si care ti s-ar parea normale sa ti se ofere decat daca treci prin ele direct...si asta se intampla in fata marilor examene...recunosc ca mi-ar fi placut sa imi spuna si mie cineva mult mai multe lucruri decat mi s-au spus, dar sunt foarte multumit si asa, pentru ca mai bine sa fie cineva care sa te ajute si sa iti spuna cum stau lucrurile, decat deloc.


A mai fost bineinteles, frumoasa varsta a permiselor, a venirii cu masina personala la scoala(aroganta cu parcarea, dar sa nu stricam frumusetea aspectului), si de aici mai deviaza si unele "mici" chiuluri in masa cateodata cand te mai lovea lipsa de chef...e un alt sentiment sa stii ca esti cel mai "mare si mai tare" de pe acolo, mai ales fiind la clasa de A, considerata pe buna dreptate(zic eu) prima clasa valorica a generatiei respective.


A fost frumos...un an foarte special, in care toate lucrurile au mers de mana strans legate, intr-un angrenaj ce era menit parca sa nu dea gres...si nu a dat. Ca si colectiv, raman amintirile frumoase din toti cei 4 ani de liceu, momentele in care am ras toti ca nebunii de profesori, unii de altii, cand ne-am distrat impreuna prin diferite locatii, excursii, majorate si intr-un final la banchet si la meciul cu profesorii.


Banchetul(dupa cum va povesteam acum o perioada de timp) l-am facut la mare(si ca o paranteza, v-am mai povestit cat de mult iubesc eu marea) la un hotel foarte luxos de 4 stele din Venus...cum spunea un bun coleg si prieten: "M-as putea obisnui cu stilul asta de viata"(mult succes spre ceea ce iti doresti !). A fost de neuitat din multe puncte de vedere si apoi a urmat bineinteles meciul cu profesorii...celebra parada a nebunilor de la 12 "TzA"(si aici sa ii uram dirigului multa sanatate si sa ne vedem cu bine peste ani...cum spunea o colega aparte si care a trait ultimele zile din liceu foarte intens..."12 A au fost multe, dar 12 TzA e numai una"), insotita de o ploaie destul de puternica, dupa care in sfarsit a venit momentul meciului...s-a terminat un gen de egal...4-4...dar am primit un pic de motivatie din partea profesorilor, daca putem spune asa...petrecerea de dupa a inceput putin mai greu, dar si-a revenit pe parcurs, cand am asistat de asemenea la momente frumoase, de neuitat si chiar amuzante(sa ii uram sanatate si noroc la un pahar de whisky si Boierului).


Si uite asa in 2 saptamani venea bacul...(To be continued)

Bine am revenit acasa !...Bine ai venit vacanta !

Dupa cum se poate bine observa din titlu sunt foarte fericit ca ma aflu in sfarsit acasa, fara griji, probleme si presiune si ma pot bucura si eu ca a venit vacanta in sfarsit si la mine !


A fost o perioada destul de obositoare, atat fizic, cat si moral, o perioada stresanta, plina de program, timp liber putin, stres, destul de tras cu invatatul si cu vointa si bineinteles, binecunoscuta alergatura dupa hartogarie. Adaugati la aceasta si aglomeratul Bucuresti, precum si lipsa de organizare caracteristica din ce in ce mai mult in scumpa noastra tarisoara si iata cum ti se formeaza noua generatie de nervi de otel...daca nu, pur si simplu clachezi...una peste alta, te pregateste de viitor si e frumos cand stai sa analizezi la rece, ca dupa un an de munca, vise si sperante, a iesit totul asa cum iti doreai si Cel de Sus a fost alaturi de tine:).


Ma bucur foarte mult ca ma aflu in sfarsit in vacanta la modul practic si ca sunt acasa printre cei dragi:)


Timp liber...bine ai venit !!!...scoala...ne vedem in octombrie !


P.S.: Voi reveni cu detalii cat de curand...momentan sunt destul de obosit si ma pregatesc de un somn bun acasa la mine:)
P.S.2: Sunt bucuros sa anunt revenirea mea la activitatile bloggeristice !
P.S.3: Sper ca inspiratia, ideile si postarile frumoase sa nu aiba nevoie de mult timp de incalzire.
P.S.4: Ne citim curand...toate cele bune si un sfarsit de saptamana cat mai placut !






Suflete mari

Se spune ca viata fiecaruia dintre noi este un drum pe care ni-l cladim, si pe care il vom duce la bun sfarsit daca vom reusi sa ne cunoastem pe noi si sa fim impacati cu noi insine de-a lungul ei, daca o parte din sufletul nostru a ramas la cei dragi noua prin amintiri, momente petrecute si mai ales sentimente...sufletul...ce cuvant simplu pentru a defini indefinibilul, acea parte esentiala din noi care ne arata identitatea personala, acel element care ne distinge pe fiecare dintre noi de celalalt prin modul de a fi, sentimentele avute si modalitatea de a ramane in sufletul si mintea celor din jurul nostru...dar cate persoane isi cunosc cu adevarat sufletul, acest dar primit de Sus, care defineste viata ?...si mai mult, daca putem spune ca ne cunoastem sufletul si deci identitatea personala, la cate persoane le vom putea impartasi frumusetea noastra sufleteasca si cate dintre acestea vor putea cu adevarat sa o descopere ?


Dificile intrebari...poate la care raspunsul nu va putea fi dat intr-o viata de om...si cand te gandesti...cata intelepciune au oamenii mai in varsta, a caror frumusete sufleteasca o poti deseori vedea fara nici un fel de ascunzis...ei sunt cei ce vor a ne da cate un sfat din anii petrecuti in aflarea sensului vietii...si nu numai...cei care ne vor binele sunt cei mai potriviti in a ne da cateva exemple legate de frumusetea noastra, din interior, dar aparent, timpul si circumstantele actuale, ne fac aproape mereu sa gasim cate o scuza plauzibila pentru a ne gandi si a face ceva cu adevarat pentru a fi NOI, fara ascunzisuri, fara falsitati si mereu gata sa lovim si sa fim loviti, fara permanenta lupta penru suprematie...NOI, impreuna cu sufletele noastre si cei pe care ii iubim si ne iubesc, "dezbracati" de toata aceasta aparenta umanitate si disputa...


Daca am reusi mai des sa ne urmam calea noastra si vocea sufletului sunt convins ca nu am avea nici o problema in a razbi in aceasta lume, unde si asa persoanele nu au timp sa se gandeasca la acest important aspect al vietii lor...ce noroc ca totusi ne mai aducem aminte de noi...


P.S.: Un moment de sinceritate si "reinviere" dupa ceva vreme in care timpul acordat sinelui a fost destul de nesemnificativ...si ce frumos...un moment ca acesta poate echivala cu o indelungata si nesfarsita perioada in care vrem, nu vrem, cadem de cele mai multe ori, victime ale sistemului lantului de cauzalitate al timpului care nu isi mai "aminteste" si de noi...
P.S.2: Ma bucur ca am revazut Spanglish...
P.S.3: Noapte buna si sa auzim de bine !