Queen...of the heart

Nu pot sa spun decat ca sunt din ce in ce mai innebunit dupa aceasta melodie care poate fi cu adevarat numita o regina...a inimii.


Enjoy !...O seara frumoasa si noapte buna:)


Stimulate...e soare pe strada mea !

Va povesteam eu intr-un articol precedent ca ma simt un pic constrans de timp, spatiu, stres si alte chestii si ca mi-ar placea sa imi pot valorifica timpul mai bine...ei bine, se pare ca Domnul m-a ajutat si am inceput sa ma simt din nou eu, optimistul, cel care e pus pe glume, vesel si fericit:)...asa ca daca si voi va simtiti aiurea, aruncati o privire la vremea de afara si incarcati-va cu energie pozitiva:).


P.S.:Va las aici 2 "stimulente". Enjoy !








P.S.2: Si acum...din nou la treaba:)...o zi frumoasa:) !

...si nu numai...



Pentru tine, pentru noi, si pentru voi toti:)


Mi-a fost dor de tine...

...marea mea cea draga...am facut 7 ore si jumatate(daca mi-aduc bine aminte) weekendul trecut ca sa pot ajunge din nou la tine...si uite ca totusi s-a intamplat...ne-am revazut...


Scuzati-mi sentimentalismele, dar sunt un mare iubitor de mare(tare nu ?)...mare pentru ca sunt cum s-ar spune indragostit de ea, si un pic mai mare ca am mai crescut si eu(asa cica se intampla de la o varsta incolo, dincolo de alte chestii). Am fost cu clasa mea la banchet, ca sa ne sarbatorim si noi senioratul din liceu(destul de trist intr-un fel, dar pe de alta parte nu e un sfarsit, ci doar pornirea intr-o noua aventura a vietii)...asa...sa lasam astea pe mai incolo si sa va povestesc cum a fost cu banchetul.


A fost oleaca de tras, am facut 7 ore si jumatate parca si am ajuns intr-un final la Hotel Afrodita din Venus, unde marea ne astepta cu bratele deschise...dupa ce am facut si noi un dus ca oamenii(eram destul de copti de caldura), am iesit sa vedem imprejurimile...atunci m-am simtit din nou copilul care eram odata...care veneam cu parintii aproape an de an(eu am fost la mare inca de cand aveam vreo 7-8 luni) si care nu stia ce sunt acelea greutati, ganduri si alte chestii din astea de adulti...parca nu mai aveam nevoie de mare lucru...eram eu si EA, in toata splendoarea ei...






























Banchetul in ansamblu a fost foarte frumos, mai ales din prisma faptului ca eram tot colectivul impreuna intr-o locatie atat de frumoasa si parca marea ne strangea tandru in brate:)


Si in final o poza cu noi...traiasca 12 A !!!...sa fim sanatosi, fericiti, sa trecem cu bine de bac si sa intram unde ne dorim la facultati:)



Noi si timpul(partea a saptea)

Iata ca am ajuns si la partea a saptea a acestui articol(cine ar fi crezut...si cine stie oare la cat ne vom opri deoarece acest subiect delicat nu cred ca este vreodata destul de dezbatut si asa-spus terminat din discutie). Sa vedem ce ar fi de spus, meditat si analizat in acest articol...pe masura ce inaintam vertiginos spre sfarsitul anului scolar(vin frumoasele examene) ma simt de parca timpul a luat forma unei alte dimensiuni...pe de o parte am impresia ca timpul zboara cu fiecare zi din liceu spre ceva ce momentan este destul de in umbra, iar pe de alta parte, in zilele cand am chef sa ma relaxez, odihnesc, bucur de ele cu adevarat, facand ceva de care sa imi amintesc cu placere, parca optiunile sunt limitate si pretuirea pe care i-o acord scade in aceeasi masura cu zilele spre sfarsitul anului scolar...


Sunt un iubitor de frumos, un sentimental, un visator si un sufletist incurabil. Imi place sa traiesc si sa gust cat de mult pot din fiecare clipa frumoasa pe care ne-o ofera viata...fiecare moment are farmecul lui, dar ceea ce este pacat este ca de multe ori nu reusim sa il gasim pentru a ne bucura la maxim de el, sau daca il gasim, circumstantele ne fac sa ne mai gandim o data la el...ce circumstante ?...sunt aceleasi pe care le stim cu totii...timpul liber putin(si in cazul in care exista, parca trece la fel de repede precum a venit, sau mai rau, poate sa treaca plictisitor de incet, fiind in simplu exemplar si parca nu iti vine sa mai faci nimic), somnul mult si anevoios, acumulat de-a lungul unei saptamani grele sau cine stie, lucrul si alte cele...


Pai cum sa nu iti vina nespemii de idei in cap cand vezi ca timpul si asa scurt, ti-a oferit o portita de acces spre relaxare si infrumusetarea starii de spirit ?...eu incerc sa il pretuiesc cat mai bine posibil, si cu toate astea...as fi vrut sa gust mai mult din farmecul acestui weekend, de care sa imi aduc aminte cu placere si care sa ma faca nerabdator sa incerc si mai multe lucruri, sa devina o pasiune...de mentionat este ca momentele cu prietenii sunt nepretuite oriunde ar fi ele...pacat insa ca sunt destul de putine...fiecare fiind cu amalgamul nostru de ganduri...


Bucurati-va de timpul vostru in cel mai bun mod posibil...nu il lasati sa fie static !...un weekend frumos in continuare si o melodie pentru cei care cunosc ce vreau eu sa spun aici:)




Bitza - Razboi in doi outro

Am ales sa va prezint de asemenea, o piesa foarte frumoasa de pian, o arta pentru suflete, care sa infrumuseteze seara aceasta de duminica:)...o saptamana reusita si toate cele bune:)




Manifestari ale ego-ului(partea a doua)

E de belea tare cu ego-ul atunci cand are manifestari pronuntate...sunt genul de situatii care trebuie controlate pe cat mai fin si mai atent posibil, deoarece pot degenera....cateodata stau si ma uit la mine prin ochii mintii si imi vine sa imi dau doua peste ochi, dupa care sa iau o pauza si sa reiau actiunea facuta...nu pot sa pricep...chiar daca ma declar foarte putin orgolios, cand e sa ma apuce, parca nu ma mai pot controla...e acea parte a firii pe care toti o avem, si pe care de asemenea, incercam cat mai bine sa ne-o educam...desigur, pana cand vom reusi acest lucru vom avea de strabatut un drum lung si anevoios in care s-ar putea sa castigam si sa pierdem multe lupte importante, dar ceea ce este foarte important, chiar esential este ca NU vom pierde razboiul...de ce ?...simplu, pentru ca nu ne va lasa sufletul sa o facem...ar insemna sa aruncam pe apa sambetei toate acele sentimente si amintiri care ne fac sa fim noi, fara de care nu am putea sa ne personalizam lumea si ne-am pierde definitiv persoanele pe care le iubim si ne iubesc...

Desigur, acum e mai usor sa vobesc...dar cand ma apuca fiorii ego-ului parca sunt un taur de nestapanit gata sa ia in primire pelerina rosie...noroc ca ne mai putem controla...

Multumesc Domnului ca mi-a dat vointa astazi sa constientizez acest lucru inainte sa se transforme in ceva mult mai urat...era sa deviez putin...poate avea ego-ul dreptate...sau poate nu...dar ce conteaza cand incepi sa te porti urat cu cei ce te iubesc ?...

Nimeni nu e perfect, dar putem incerca sa fim mai buni si sa ne mai corectam un 0,000000001 % in fiecare zi...

O seara frumoasa...si o melodie:)