Pe taramurile Bachusiene

Spuneam ca de abia asteptam sa ajung din nou la Focsani...poate va intrebati de unde si pana unde...veti vedea...desi eu sunt din Prahova, sunt pe jumatate din meleagurile descrise de titlu, mai exact, din partea mamei...noi ajungem pe acolo destul de rar, nu ca ar fi foarte departe sau cine stie, dar nu stiu de ce ne-am invatat cu acest obicei...in fine, cert e ca nu mai ajunsesem pe acolo din vara anului trecut...avem ceva rude pe acolo, pentru ca mama a avut multi frati, si ne simtim foarte bine de fiecare data cand ne ducem...dincolo de acest aspect, eu ma inteleg cel mai bine si ma simt la fel, cand sunt cu varul meu, Alexandru, in varsta de 20 ani...inca de mici(pe atunci veneam mai des unii pe la ceilalti) noi ne-am inteles foarte bine, doar ca in ultima perioada ne vedeam foarte rar, si ce era si mai rar de atat, faptul ca ne vedeam pentru cateva ore maxim...practic nu am mai stat sa ne petrecem timpul, o zi macar, cam de cand am intrat eu la liceu...asa ca placerea a fost mai mare cand ne-am revazut si am reusit o zi sa mai stam de povesti si alte chestii de gen.

E destul de diferit in Vrancea, fata de acasa...dincolo de aspectul zonal, in care predomina podgoriile, oamenii sunt altfel, parca mai primitori, mai veseli si mai zambareti...la noi s-a cam obisnuit lumea sa fie suparata, trista, ganditoare de cele mai multe ori, si vrem, nu vrem, parca ne-am invatat cu statutul acesta, si culmea...paca ne si convine si prinde de minune...de asemenea, judetul Vrancea este considerat primul din regiunea pe care noi, romanii, o denumim Moldova, iar la Focsani, se presupune ca raul Milcov ar delimita si mai bine regiunile tarii.

M-am simtit foarte bine acolo, ca de obicei...am descoperit ca uneori, fara sa imi dau seama pe moment, parca se manifesta partea mai "moldoveana" din mine, incepand de la comportament, un pic de accent pe unele silabe, precum si integrarea in spritul locatiei, care este foarte rapida. Am repatruns putin in lumea copilariei, cu ajutorul nepoatei mele Raluca, in varsta de 9 ani(ca sa ma laud si eu putin, pot spune ca practica dans sportiv la un nivel inalt), care mi-a dat o lectie de fotbal, m-a reintrodus in lumea desenelor animate si a mai facut sa zambeasca un copil mai imbatranit de timp, pe cand varul meu m-a readus "la realitate", cum s-ar spune, prezentandu-mi frumusetea orasului pe inserat...dupa plimbari si relaxare am stat si noi de povesti, iar ziua de ieri s-a incheiat intr-un mod frumos, cu un somn binemeritat.

Ca de fiecare data, frumos...uite asa s-a incheiat si ultima mea calatorie pe vacanta aceasta la departare de casa...intr-un mod aparte:)
Categories : | edit post
0 Responses

Trimiteți un comentariu

Fiecare dintre voi are o parere, pe care eu voi fi bucuros sa o vad scrisa, aici, pe locul meu de regasire virtuala...cum spuneam mereu, o sa fac tot posibilul sa va raspund la toate...de asemenea, in urma unui articol, raman parerile fiecaruia, iar la urma constatam daca am tras sau nu vreo concluzie...

Asadar...va astept ca intotdeauna cu parerea voastra...o zi buna !