Intre hobby si pasiune

Apropo de pasiuni si de ceea ce iubim sa facem zi de zi, cat se poate de des, sau ori de cate ori avem ocazia, m-am gandit sa dezbat un pic subiectul...era in plan inca de aseara(cred ca era un pic spre azi-noapte, ca se apropia de 1 jumatate:D), dar oboseala stransa isi facea simtita prezenta...vorbeam cu Crystalball, despre acest subiect, si de ce anume implica el...ea imi explica cu de-amanuntul o pasiune de a ei si se strofoca sa ma faca sa inteleg ca oricat ar vrea sa mai reduca din timpul alocat acesteia, parca nu se simte implinita daca nu face acel lucru...bineinteles, discutia fiind mai veche, am inteles, cu timpul, cam ce inseamna lucrul acela pentru ea(pentru ca initial am fost un pic mai pornit, considerand faptul ca aloca un timp excesiv, mai ales ca si ea sustinea acest aspect) si am asigurat-o ca nu este nici o problema, atata timp cat ceea ce faci este ceva ce iubesti sa realizezi, faci cu placere, si iti aduce un zambet pe buze, stiind ca timpul petrecut in vederea obtinerii lucrului nu a fost in zadar...

Pai nici nu cred ca are cum sa fie...cum sa fie ceva in zadar care te face sa te simti vesel, bine dispus sau cu alte cuvinte, tu ?...fiecare avem pasiunile noastre si vrem sa le pastram un loc in inima si mintea noastra destul de reprezentativ(eu, unul, asa percep aspectul)...ce as putea sa zic ca ma pasioneaza in momentul actual ?...pai pornim de la muzica(nu cred ca trece prea multa vreme de-a lungul unei zi, fara sa nu ascult ceva material muzical...in special rap si un pic de housereala, ca mai intretine starea de bine dispunere, te mai misca din amorteala, dar si clasica sau de vreo cateva luni, ascult cele mai bune 1000 piese de 30 ani incoace, considerate la nivel mondial...nu pot sa zic ca sunt toate pe gustul meu, dar e o calitate aparte la aceste melodii), continuam cu blogger-ul(prin articolele proprii de pe acest blog, dar si prin lectura pe cele care imi plac), cu iesirile in natura(preferabil alaturi de un prieten bun, pentru ca impartasirea peisajului e altfel cand ai alaturi oameni in adevaratul sens al cuvantului) si bineinteles...nu conteaza ce, cum si unde esti....atata timp cat esti intre prietenii adevarati:)...

Venind vorba de hobby-uri, am putea spune aici, conform definitiei, ca reprezinta o ocupatie favorita, ori un subiect favorit...in viziunea mea, hobby-ul este mai slab ca intensitate decat o pasiune...si asta pentru ca ne plac multe lucruri, dar nu pe toate le-am face cu acea placere, de parca fiecare zi ar fi ultima...asa, pot spune ca imi place sa joc si fotbal, si sah, sa cant la chitara, uneori sa mai si citesc(se intampla cam rar de o vreme incoace:D)sa mai joc din cand in cand cate ceva pe calculator sau cine stie ce aspecte...dar nu se ridica la inaltimea celorlalte lucruri enumerate mai sus...

Si inca un aspect...a venit vorba, tot aseara, de o oarecare dependenta, din punctul de vedere al acordarii unui anumit timp mai ridicat, unei pasiuni...eu zic ca atata timp cat este ceea ce iti place, niciodata nu poti spune ca i-ai acordat prea mult timp, pentru ca stii ca in acel lucru esti tu, ai lucrat cu placere la acel ceva, si in el se reflecta imaginea ta personalizata pana la cele mai mici detalii...deci cum sa nu ai zambetul pe buze si sa nu vrei sa continui ?...e simplu...IT'S JUST MY PASSION...o duminica frumoasa:)
Categories : | edit post
5 Responses
  1. Sorin M. Says:

    Unul dintre hobbyurile mele este acela sa vorbesc cu Dumnezeu si mai ales sa-L las sa imi vorbeasca. Apoi, sa citesc si sa scriu (de fapt mai mai mult sa scriu); sa ii ascult pe oameni povestind si multe altele ca acestea.

    Spuneai de hobby si pasiune si mai jos in postari vorbesti de fotbal.

    Aici e problema, atunci cand fotbalul nu mai deste doar un sport, ci este mult mai mult, un dominator de inimii, Biserica si Hristos nu-s mai gasesc loc. Iubesc fotbalul....dar mai mult il iubesc pe Hristos, iar El, cu siguranta nu e pe stadioanele acelea incendiare, pline de hule, de batjocuri ( ca-n iad).........Deci dupa parerea mea, iertati indrazneala, fotbalul pentru un crestin adevarat nu paote fi un hobby...........ci doar un sport.

    Dumnezeu nu este impotriva bucuriilor nevinovate:
    Ioan 15, 11; Filipeni 4, 4

    Dumnezeu este impotriva distractiilor si placerilor vinovate:
    Tit 2, 11-13; Romani 13, 12- 14

    Imi spunea cineva caruia nu-i place fotbalul urmatoarele:
    "De ce poate deveni fotbalul periculos:
    1. promoveaza competitia, nu colaborarea si unitatea intre oameni
    2. este agresiv, iar agresivitatea lui se proiecteaza de pe teren in tribune, din tribune pe micul ecran, prin "cutia idioata" TV ajunge in lumea intreaga
    3. atrage multimile - sa nu uitam ca, in Scriptura, "multimile", "lumea" nu erau privite tocmai ca si prietene cu Domnul
    4. cultiva mandria - mandria echipei castigatoare, apoi a natiunii care se identifica cu echipa triumfatoare
    5. creeaza in jurul lui o adevarata industrie manipulativa care ii atinge si pe multi crestini, din pacate: tricouri cu echipe favorite, postere cu fotbalistii "idoli", reclame pe mess si mail, absenta de la Biserica (adunare) pentru a viziona meciul"

    Desigur, dvs sunteti tineri care stiti sa traiti echilibrat! Chiar iubitori de fotbal. Dar poate ca va vor ajuta cele spuse!


  2. Sorin M. Says:

    Si ca tot vorbiram despre fotbal iata un articol despre fotbal, scris de un preot catolic....sper să nu se supere microbiştii:

    Fotbalul şi golul sufletesc

    Fotbalul e ca Biserica: va dura până la sfârşitul veacurilor. Presupun că nici un tiran, oricât de puternic ar fi nu va putea să distrugă şi să elimine acest joc din viaţa oamenilor. S-a răspândit în prea multe locuri pe glob şi e iubit cu patimă din generaţie în generaţie. Copiii înainte de a vorbi ştiu să dea cu piciorul în minge şi o strâng la piept ca pe o comoară.

    Despre Biserică Isus a spus: "Puterile celui rău nu o vor birui". Dacă pentru Biserică, cel rău foloseşte toate mijloacele pentru a lupta împotriva ei, pentru fotbal chiar nu găseşte nici un motiv pentru a se împotrivi. În fotbal se învârt mulţi bani şi unde sunt bani, este şi atracţie puternică, de care ispititorul nu se întristează. Fotbalul, în zi de duminică, mută oamenii din biserici pe stadioane. Ce interes ar avea cel rău să se împotrivească acestui joc? Aşa că fotbalul nu are potrivnici nici din lumea această nici din cea de dincolo. Se dezvoltă în toată libertatea şi are apostoli înflăcăraţi.

    M-am tot străduit să aflu numele celui care a inventat fotbalul, dar nu l-am găsit. Ştiu că englezii au preluat acest joc de la toscani şi i-au dat nişte legi fixe pe la 1863. Cel care a inventat fotbalul n-a bănuit că acest joc se va impune ca o religie şi că va dura până la sfârşitul veacurilor. N-a bănuit că unii îşi vor da viaţa pe teren alergând nebuneşte după o minge. Nu s-a gândit că jucătorii de fotbal vor deveni idoli şi că vor sta pe pereţii camerelor mai ceva ca sfinţii.

    Acum toată lumea e cu ochii pe ecran urmărind Campionatul Mondial de fotbal din Germania. Din când în când, din case, se aude strigătul "Gol". Se aude clar, căci geamurile sunt deschise pe timp de vară. Nemţii strigă şi ei, dar nu ca noi. Strigă "Tor". Nu ştiu de ce n-au voit să preia de la englezi cuvântul "gol" şi au preferat să spună "Tor"- poartă. O literă însă e comună: cea din mijlocul cuvântului. E acel "O" rotund ca o minge, care răsună prelungit în glasul celor care văd balonul ajungând în plasă.

    De sus pământul se vede ca un balon. E bine că nimeni nu dă cu şutul în el. Cineva îl ţine în braţe ca să nu se prăbuşească în marele gol care este sub noi. În univers sunt multe mingi, dar îngerii nu le şutează ca nu cumva din întâmplare să lovească mingea noastră, pentru că ar fi vai şi amar. Ei stau liniştiţi şi se uită şi ei de sus la ce se întâmplă în Germania. Se bucură când Ronaldinho face cruce şi priveşte spre cer, mulţumind lui Dumnezeu pentru golul frumos pe care l-a dat. Nu se bucură când văd certuri, lovituri cu coatele, cartonaşe galbene şi roşii. Ei se întreabă dacă nu cumva la originea acestora nu stă un gol sufletesc, nelocuit de Dumnezeu, un gol pe care foarte mulţi nu l-au umplut şi nu-l vor umple niciodată.

    Toată lumea strigă "Gol". Asta pe stadion. Pe alt teren, pe cel sufletesc, nu se strigă deşi sunt foarte multe goluri. E un gol sufletesc când partenerul de viaţă te-a scos din inima lui şi ţi-a întors spatele pentru totdeauna. E un gol când nimic nu te mai mulţumeşte, nici banul, nici casa, nici maşina. E un gol sufletesc când munca ta nu e respectată şi eşti şutat în toate părţile. Şi câte goluri nu mai sunt! Poate pentru unii e mai bine că nu se văd.

    Pr. Eugen Budău


  3. Multumesc mult Sorin pentru sfaturile si vorbele pline de adevar lasate aici:)...o zi buna:)


  4. crystalball Says:

    Iti multumesc, Radutu, mi-ai facut o surpriza placuta,
    pasiunile fac viata mai frumoasa, iti mananca timpul in cel mai placut mod:D


  5. Cu mare placere:)...ma bucur ca te-ai simtit bine:)...nu consider ca as fi facut cine stie ce surpriza, dar ma bucur ca te-am inveselit:)...e un sentiment aparte pentru mine cand fac persoanele sa se simta bine:)...daca as putea, cred ca as face asta destul de des...cat despre pasiuni, ai dreptate:)


Trimiteți un comentariu

Fiecare dintre voi are o parere, pe care eu voi fi bucuros sa o vad scrisa, aici, pe locul meu de regasire virtuala...cum spuneam mereu, o sa fac tot posibilul sa va raspund la toate...de asemenea, in urma unui articol, raman parerile fiecaruia, iar la urma constatam daca am tras sau nu vreo concluzie...

Asadar...va astept ca intotdeauna cu parerea voastra...o zi buna !