Linistea cosmica

In seara asta am facut ceva ce de mult nu mai facusem...eram pe afara(n-as mai putea spune ca de obicei, pentru ca nu am mai iesit foarte mult seara in ultima perioada) si plictisit fiind, ma gandeam sa ma indrept spre casa dupa ce am stat de vorba la o punga de seminte cu un grup de cunoscuti...eram chiar in proces...cand un prieten bun ma cheama pe la el sa mai stam de vorba...cum era o distanta de cam 150 m, am acceptat...nu aveam sa regret...pentru ca ceea ce avea sa urmeze, a fost foarte pacifist si linistitor...

Prietenul meu impreuna cu inca unul si cu mine stateam initial de vorba, dupa care ne-a venit ideea sa ne intindem pe niste scaune afara si sa stingem becul ce ne reflecta imaginile in noaptea aproape fara de miscare...deodata parca s-a facut liniste(desi sunetul piesei "When I'm gone" - Eminem, rasuna din telefon)...si acest lucru pentru ca toti eram cu capul pe spate uitandu-ne spre cer...m-a incercat acel sentiment de cand eram copil si ma uitam seara pe geam, sau de atunci cand il asteptam pe Mos Craciun, pregatit ziceam eu, sa il prind si sa il las fara sacul cu cadouri...dar adormeam de fiecare data...s-a intamplat ca minunatia stelara sa ne lase pe toti fara cuvinte si sa ne dam seama sincron cate lucruri pierdem asa din neatentie sau din ignorare...nu mai privisem cerul seara cam de multa vreme nici unul dintre noi...si uite ca pacea stelara ne-a lasat si pe noi cu ochii larg deschisi si gandindu-ne la cate si mai cate...

Unele lucruri raman neschimbate chiar daca trecerea timpului pare sa le fi modificat...eu cred ca e doar judecata noastra care face lumea sa para altfel...ni se pare ca am devenit altii, cand de fapt e greu sa ne dam seama cine suntem, ce am fost si poate si mai greu...ceea ce vom deveni...NU UITATI CINE SUNTETI !!!...ne mai citim pe aici;)
Categories : | edit post
4 Responses
  1. Anonim Says:

    sa sti ca eu practic "sportul" asta cu uitatul spre bolta cereasca in timpul noptii, aproape seara de seara. Si tin sa iti spun ca asa e cum spui tu. Pe langa faptul ca aceasta priviliste care desi pare unica, e totusi ceva care il poti face oricand, pe deasupra are multe efecte de calmare a spiritului inrait de atatea "likele".


    Pe minte acest peisaj mirific ma face sa ma gandesc la tot ce e mai frumos pe lumea asta si chiar dincolo de ea...sa sti ca multa din inspiratia mea de versuri de acolo vine:) asta e un secret care nu imi pare rau sa il impart cu tine si cu cei care probabil vor vedea comentariul asta

    baftalau mare si succesuri maxime
    :))


  2. In mare parte aceleasi senzatii si imagini imi vin si mie in minte cand privesc cerul...sper sa tin minte seara aceea si sa fac lucrul acesta mai des:)
    Ma bucur:)...multam de impartasirea secretului:)...multa bafta:)>-


  3. Fairy` Says:

    Si eu, la fel ca si Dulis@n, fac aproape in fiecare seara chestia asta. Am balconul descoperit si pentru ca e cald afara, pot sa ies sa fumez in balcon.
    La mine e o intreaga poveste: ma asez pe scaun (care e cu spatele la camera), pe masuta din dreapta am de baut si scrumiera. Partea cea mai relaxanta este ca imi urc picioarele pe balustrada, ma las pe spate si ma uit la cer. Muzica se aude din camera in surdina asa.

    In legatura cu ce ai scris, atunci cand am citit de Mos Craciun, mi s-a facut un gol in stomac pentru ca mi-au venit in minte multe amintiri aleatorii legate de sarbatorile de Craciun si pur si simplu MI-E DOR!


  4. Foarte frumos...nu-i asa ?...si mie mi-e un dor de vremurile acelea...asta e...trebuie sa luptam sa fim copii din nou(cum ar zice Arssura..."acum sunt un barbat imbracat intr-un suflet de copil"


Trimiteți un comentariu

Fiecare dintre voi are o parere, pe care eu voi fi bucuros sa o vad scrisa, aici, pe locul meu de regasire virtuala...cum spuneam mereu, o sa fac tot posibilul sa va raspund la toate...de asemenea, in urma unui articol, raman parerile fiecaruia, iar la urma constatam daca am tras sau nu vreo concluzie...

Asadar...va astept ca intotdeauna cu parerea voastra...o zi buna !