Copii imbatraniti inainte de timp(partea a doua)

Priveam, ca si in momentul in care mi-a fost acordata, asa - zisa diploma de participare din tabara de la Suncuius...mesajul este urmatorul : " pentru inocenta dulcei copilarii cu care ai zburat, vreme de 7 zile, in lumea Muntilor Apuseni, luand cu tine, intr-o alta vacanta, cautari, taceri, impliniri".

Foarte frumos mesajul, chiar bine gandit...dar dincolo de toate acestea, nu a facut decat sa ma intristeze...de ce ?...pentru ca as mai vrea eu sa fiu copil...de unde atata dulce copilarie, inocenta, etc, cand aceste perioade au apus de multa vreme din viata mea ?...mai stiu cum era cand eram copil ?...normal...imi amintesc cu bucurie si din nou cu tristete de acele vremuri, pentru ca au fost impartite...nu as putea spune ca am avut o copilarie foarte grea, in schimb am fost invatat inca de mic cu greutatile vietii, cu faptul ca parintii mei lucrau si nu prea avea cine sa stea cu mine, bunicile mele murind amandoua prin '95, apoi cu statul singur pe acasa, cu mai putin iesitul prin lume...pentru mine parintii la vremea aia, erau tot ce imi puteam dori vreodata. Am crescut bineinteles si primele 5 clase au fost poate cele mai frumoase de pana atunci...a venit primul cap izbit cu realitatea, care m-a marcat foarte mult, mutarea la actuala scoala, intr-un colectiv strain, in care nu am inteles de ce nu ma prea suporta nimeni, precum si alte suturi ale vietii. As putea spune ca am ajuns sa gandesc unele lucruri inca de la o varsta frageda...nu stiu cat de rau sau cat de bine e, dar un lucru e sigur...copilul din mine a fost inchis in adancul sufletului meu de cele mai multe ori.

Am observat ca atunci cand sunt fericit in adevaratul sens al cuvantului, copilul din mine reinvie, lasand sa se intrevada acea fericire sincera si inocenta de care vorbea acea diploma...nu am mai reusit sa fiu cu adevarat fericit decat o singura data...s-a intamplat pe perioada a 3 luni, in care o persoana foarte speciala pentru mine a reusit sa fie ce nu a fost nimeni pentru mine vreodata...eram foarte fericit, radiam zambete fara sa imi dau seama si mi se tot spunea un lucru care ma bucura : "ce copil esti !"...acest lucru ma facea sa plutesc si mai sus...din nefericire, perioada aceea s-a terminat si vreau sa cred ca acea persoana va ramane totusi apropiata de mine...sper sa reusim acest lucru...Doamne Ajuta !

Dincolo de aceste lucruri...incercati sa fiti copii cat de mult puteti !...si in final o melodie in care pot spune ca ma regasesc...

Arssura - Mereu copil
Categories : | edit post
6 Responses
  1. Fairy` Says:

    Cand sunt in parc sau cand ma uit la desene pur si simplu am un zambet tamp pe fata, sincer, fara nicio umbra de probleme... Ma port copilareste de deseori si ma prostesc. Ma face sa zambesc, desi poate enervez cateodata persoanele din jurul meu (si asta imi place! am un talen innascut de a enerva lumea :)) ).
    Eu cred ca nu ai nevoie neaparat de cineva pentru a te simti copil. Trebuie sa vina dinauntrul tau chestia asta.


  2. Posibil...o sa incerc. Poate simt asa pentru ca chiar imi doresc extrem de mult pe cineva care sa aiba grija de mine la fel cum fac si as face-o si eu la randul meu, pentru ca stiu cum e sa nu ai pe nimeni langa tine pentru mari perioade de timp. Multumesc de sfat:)


  3. crystalball Says:

    doar copii mai reusesc sa fie fericiti, eu daca sunt zice lumea ca ma comport imatur>:P, cand iei se comporta imatur pt felul in care reactioneaza, uneori retrogadeaza pana la animale>:P


  4. Nu prea imi pasa mie ce zice lumea despre mine...sa stii ca lumea zice multe si fara rost. Adevaratele persoane care te apreciaza nu vor face chestii de gen...cate despre faza cu copilul din tine...si eu as vrea sa am ocazia sa fiu copil mai des


  5. crystalball Says:

    crezi ca mie imi pasa??
    ziceti, ziceti ca de aceea aveti gura si creier sau materia aia din cap pe care o folositi pe post de creier, eu tot ca mine fac:))


  6. Corect:). Dincolo de astea, sa fii tu e esential si sa nu asculti ce zice lumea:)


Trimiteți un comentariu

Fiecare dintre voi are o parere, pe care eu voi fi bucuros sa o vad scrisa, aici, pe locul meu de regasire virtuala...cum spuneam mereu, o sa fac tot posibilul sa va raspund la toate...de asemenea, in urma unui articol, raman parerile fiecaruia, iar la urma constatam daca am tras sau nu vreo concluzie...

Asadar...va astept ca intotdeauna cu parerea voastra...o zi buna !