Cat de mult ma cunosc ?

Ar trebui sa fie o intrebare capitala pe care toti ar trebui sa o punem inainte de a face si de a ne implica in niste lucruri...de ce ?...pentru ca numai cunoscandu-te foarte bine poti actiona cu cap, calm si stapanire de sine in anumite situatii critice sau mai putin critice, in crizele impulsurilor pe moment, precum si in aparenta unei asa-zise paranoia...nu am inteles si nu voi intelege vreodata de ce ne avantam(ma includ si pe mine in categoria asta, pentru ca probabil oi fi patit si eu, chiar daca nu mai tin minte...nu conteaza...sa zicem...) cu atat de multa siguranta in niste lucruri la prima vedere usoare, dar care sunt foarte complicate si care implica o cunoastere foarte buna a sinelui, fara sa luam in vedere ca ne stim fricile si indoielile si nu stim daca vom putea trece peste ele vreodata ?...ba mai mult am putea afecta si pe cei din jurul nostru...daca am pornit pe acest drum in vederea rezolvarii acestor probleme, atunci suntem pe calea cea buna, dar daca incercam sa trecem cu vederea niste aspecte esentiale, atunci fiti siguri ca la un moment dat vor reveni la suprafata si vor la fel de actuale, acele chestii ingropate mai demult...nu credeti ?...veti vedea...

De multe ori se intampla ca necunoasterea aceasta sa faca victime si sa aiba efectul unei grenade...sa improste cu noroi pe toata lumea pe o raza de timp...timpul e subiectiv deci...ce te faci insa cand persoanele dragi cad victime necunonstintelor tale ?...nu e o solutie sa fugi de problema, si sa pierzi sprijinul celor dragi aflati in grija ta, gata sa te sustina si faca totul pentru a rezolva-o...nu e o solutie sa incerci sa uiti de problema si te faci ca nu iti mai pasa de nimic, sa incerci sa o rezolvi singur/a...nu e o solutie sa te arunci din nou nepregatit/a intr-o alta cursa mortala...de ce ?...pentru ca la un moment dat iar se va ivi problema, iar vei pierde, si iar totul se va duce de rapa...preferabil ar fi, dincolo de toate sa ne dam seama ca singura solutie e sa infruntam temerea, indoiala, nehotararea, orice chestie din aceasta care creeaza dubiu...daca cei dragi sunt alaturi de noi permanent suntem niste oameni fericiti...nu ii mai alungati...e posibil sa nu va mai intalniti cu ei vreodata...

Mai raman bineinteles, tot ca urmare a unor semne de necunostinta, semnele de intrebare ipotetice puse asa deodata...cred ca e cel mai inutil lucru facut vreodata...daca ajungi sa iti pui intrebari ipotetice si sa meditezi mult prea mult pe tema asta deja esti un om pierdut...incet, incet ele devin probleme(ale tale in general), te simti aiurea, nu mai stii ce sa mai crezi, si deodata totul degenereaza intr-o mica stare de paranoia...deodata te trezesti ca nu mai stii ce mai vrei si totul devine haos...mai apoi, se petrec lucrurile povestite de mine mai sus...

Si acum...chiar vreti ca unii sa cada nevinovati ?...totul pleaca din interior, asa ca mai bine cunoasteti-va pe voi inainte de a incerca sa ii cunoasteti pe altii;)...astept sugestii si completari...tot ce am scris aici e vazut si constatat de mine...partea mai putin frumoasa...am inceput sa vad ca fenomenul e in raspandire si e pacat...de voi si de cei dragi din jurul vostru...Domnul sa ne indrume Calea:)

Bitza - Nu am sa mai inchid ochii
Categories : | edit post
2 Responses
  1. Anonim Says:

    E important sa te cunosti, dar trebuie sa fii constienti ca ''tu'' nu esti un lucru static, invariabil. Fiecare om intalnit, fiecare situatie te modeleaza si te transforma. Ai zis atat de bine, trebuie actionat cu calm si stapanire de sine, nu doar in situatiile critice, ci si in viata de zi cu zi.
    Dar procesul cunoasterii este un proces permanent, care nu se incheie cu adevarat niciodata, pentru ca si noi continuam sa ne schimbam pana in ultima clipa.


  2. Multumesc...constat ca si parerile tale se aplica foarte bine vietii reale si de cele mai multe ori pline de evenimente triste pe care o traim:). Multumesc de ideile impartasite si te astept cat mai des:)


Trimiteți un comentariu

Fiecare dintre voi are o parere, pe care eu voi fi bucuros sa o vad scrisa, aici, pe locul meu de regasire virtuala...cum spuneam mereu, o sa fac tot posibilul sa va raspund la toate...de asemenea, in urma unui articol, raman parerile fiecaruia, iar la urma constatam daca am tras sau nu vreo concluzie...

Asadar...va astept ca intotdeauna cu parerea voastra...o zi buna !