In lupta cu...mine

Avem o singura sansa in aceasta lupta permanenta de mentinere a drumului pe care mergem...sa luptam mereu cu noi, pentru ca un obstacol(indiferent de ce natura ar fi) sa nu ne abata de pe acest drum. Uneori e cea mai grea chestie posibila prin care trebuie sa trecem, ne sufoca, nu ne lasa sa dormim, ne domina mintea, inima, sufletul si totul apasa pe noi ca o presa uriasa, nelasandu-ne sa ne concentram si sa inaintam spre aspiratiile si dorintele noastre cele mult visate, aflate la capatul acestei alei a luptelor. Pentru cei ce isi imagineaza ca pot obtine ceva fara munca, mai au decat 2 solutii...fie realizeaza ca merg pe un drum cu sens unic din care nu vor mai iesi la fel cum erau si revin la realitate, fie continua si la un moment dat, tot "visul frumos" se va prabusi pe ei cand nici nu se asteapta.

Aspectul esential al postului acesta este urmatorul...NIMENI, si retineti, nimeni nu o sa va ajute atunci cand sunteti loviti. Exceptand un sfat, cativa dintre adevaratii prieteni si cei dragi care chiar tin la voi, ce vor incerca sa faca totul mai usor, nimeni nu te ajuta cu absolut nimic...e adevarat, uneori se amelioreaza starea respectiva, dar lupta generala, tot pe TINE ramane...de ce ?...pentru ca aici se vede exact daca ai invatat ceva din tot ce ti s-a intamplat pana atunci, daca stii cine esti cu adevarat, daca stii unde vrei sa ajungi si chiar iti doresti acest lucru cu orice pret, daca realizezi ca dincolo de acest pas(ce pare urias...si chiar este de cele mai multe ori) vei fi mult mai pregatit, maturizat si gata de inca o lupta, de a-ti inlatura inca o frica, inca o temere, inca o incercare din drumul mantuirii(pentru ca Dumnezeu este mereu langa tine, doar ca uneori te incearca pentru a vedea daca chiar esti pregatit)...intr-un cuvant...daca esti acel tu, fiu al Lui Dumnezeu, unic, cu caracter, vointa si tot ceea ce defineste un om iubitor, sufletist, cu capul pe umeri si pregatit de inca un razboi...chiar cu tine...pentru ca dincolo de orice ti se intampla, tu trebuie sa iesi teafar din aceste lucruri...daca renuntam asa usor la tot ce am construit pana atunci, nu cumva ne pare rau de cata munca si devotament am depus ?...eu asa zic, intr-un final, tot o sa o scoatem la capat.

Probabil va intrebati de ce tot va umplu gandurile cu acest tip de posturi...se pare ca nu sunt atat de pregatit pe cat credeam ca sunt, dar stiu ca atunci cand voi trece si de aceste lucruri care ma domina in acest moment(credeam ca am trecut, dar e mult mai greu decat ma asteptam) voi fi cu adevarat protejat de multe alte bariere ce ar putea sa mi se puna in fata...sunt in lupta cu conditia...in lupta cu mine(e cea mai grea dintre toate, venita in probabil cea mai grea perioada posibila pentru mine), dar am incredere in mine si in Dumnezeu ca ma va ajuta si de data asta, la fel cum o face mereu. Ce pot sa zic mai mult decat...Doamne ajuta-ne in drumul pe care mergem !

P.S. : Voiam sa mai adaug in final si cateva melodii...dar mi-am dat seama ca le-am mai pus in cateva dintre posturile de acest gen, asa ca pentru alte lamuriri aveti aici o trimitere catre un articol in care mi-am prezentat cateva dintre melodiile care imi dau moral(Back on track) precum si o bara aflata in dreapta cu versuri de acest tip.

Categories : | edit post
5 Responses
  1. crystalball Says:

    :)) stiu cateva exemple de oameni (adica marionete) care au reusit fara munca, fara munca lor, noroc ca avem parinti si rude. exemplele le gasesti usor la tv sau la vecinul...

    tu esti un luptator.. iti doresc inca o data sa gasesti armele necesare sa lupti si sa inveti sa fii pregatit pentru ca dupa cum ai zis esti singur, prietenii nu pot simti pentru tine, nu pot trai pentru tine, sunt asemenea unor garduri de care te sprijini sa nu cazi;) ( nu te supara de comparatie)


  2. Rappa_ru' Says:

    Da...stiu si asta, dar acei oameni sunt ca si inexistenti pentru mine...nu ma supara comparatia, eu ii consider ca pe niste aliati in lupta cu mine, doar ca principalul aliat raman doar eu...


  3. Danielix Says:

    Important ramane sa fii tu insuti in orice tip de ipostaza!
    remarc ardoarea si pasiunea ta de a scrie ceea ce ai pe suflet!
    Si, inca ceva....Toti au trecut,trec sau vor trece si prim momente delivate. Suferinta (de orice fel),chit ca nu e ceva de 'dorit' innobileaza, umanizeaza.
    ACUM, SA NU-TI inchipui ca asta iti urez....Eu doar ti-am hasurat cate ceva...
    Cu cele mai alese consideratii,
    Zadkielix alias D.M


  4. Danielix Says:

    Capul sus si privirea dreapta. In toata valtoarea necazurilor si a incercarilor trebuie sa ai acea liniste interioara si sa gasestiacele solutii!
    Eu sunt incredintat ca le vei gasi si, cu ajutor de Sus te vei salva!
    Iti urez sa ai parte de tot binele!


  5. Rappa_ru' Says:

    Multumesc si apreciez aceste randuri Danielix. Vin niste momente de gen, cand constati ca nu mai esti chiar cum erai, si partea grea e pana te intorci la realitate...chestia foarte tare e cand realizezi ca tocmai cel ce te impiedica sa realizezi toate acestea esti chiar tu, persoana proprie, al carui suflet tanjeste dupa trecut...de asta am scris articolul, pentru mine si pentru viitor, pentru a-mi aminti mereu ca DIN INTERIOR PORNESTE TOTUL. Trebuie dincolo de orice sa iti multumesc pentru toate sfaturile si gandurile bune, aprecierile si pentru ca esti un om de toata isprava Danielix. Sa ramanem pe drumul nostru, cu Cel de Sus aproape ! Mult succes colega !


Trimiteți un comentariu

Fiecare dintre voi are o parere, pe care eu voi fi bucuros sa o vad scrisa, aici, pe locul meu de regasire virtuala...cum spuneam mereu, o sa fac tot posibilul sa va raspund la toate...de asemenea, in urma unui articol, raman parerile fiecaruia, iar la urma constatam daca am tras sau nu vreo concluzie...

Asadar...va astept ca intotdeauna cu parerea voastra...o zi buna !