Spiritul comunist

Cum trebuia sa fie si ceva mai iesit din comun de-a lungul acestei sederi la Urziceni, in ziua de joi(cand nu mai aveam nimic de lucrat) era programata o excursie mai mare, pana la lacul Snagov. pe program scria de la 8:00-18:00...cum era de asteptat, nu s-a respectat acest lucru, astfel ca am plecat pe la 8:30 si am ajuns pe la 20:00. Drumul a fost "fierbinte" deoarece temperaturile intreceau demult limita confortului fiecaruia dintre noi.

Am ajuns la Snagov oarecum repede, si dupa o pauza, am trecut la vizitarea lacului. Ne-au plimbat cu vaporasul(antic si de demult...cu 5 km/h...moartea mea...am mai avut astfel de plimbari si pur si simplu, nu le sufar:D), noroc ca nu pe o distanta foarte lunga. Am vizitat apoi, o manastire aflata pe o insulita, care data din 1402, din ce am vazut eu si din ce ni se povestea. Dupa intoarcerea pe mal, ni s-a spus ca vom lua si noi pranzul(era undeva in jurul orei 14:00 sau 15:00) pentru ca eram cam infometati.

Pentru a ne satura, am fost sa vizitam palatul lui Ceausescu de la Snagov. Aici, dupa ce am fost plimbati prin prima cladire, ni s-a spus ca se asteapta un oficial italian si ca nu putem patrunde in palatul propriu-zis(statusem si asa la poarta vreun sfert de ora, de parca zici ca eram condamnati). Noua ne era foarte foame...iar organizatorii doreau vizitarea...Cum trebuia sa asteptam 30-45 min pe putin, am zis ca poate in acest timp vom avea timp sa mergem undeva sa mancam...ne-am inselat, pentru ca imediat, o doamna inspectoare a ripostat isteric, a inceput sa ridice vocea preamaririi sufletului comunist de pe vremea raposatului(si subliniez aici unde ne aflam), a chemat cativa dintre profesorii insotitori, subliniindu-ne noua, elevilor, ca nu vorbeste cu noi si ca parerea noastra nu conteaza...cu alte cuvinte eram redusi la tacere, si la propriu si la figurat. S-au strans cativa profesori si s-a pus intrebarea daca mai ramanem sau nu ?...s-au ridicat in sens afirmativ vreo 3-4 maini...atat a asteptat doamna respectiva...a spus imediat "Majoritatea a decis...ramanem"...???...ce facem mah?...ai nevoie de ochelari sau ceva ?

Si uite asa, ne-am vazut blocati afara, pe o caldura nimicitoare, inconjurati de SPP-isti, mascati si o gramada de gabori, in asteptarea intrarii in palat. Pana la urma, am reusit, am vizitat si am descoperit si cateva lucruri interesante...Ceausescu avea Dolce, se spala cu Palmolive, citea foarte multe carti straine, dispunea de o gramada de bai, avea sala de biliard, multe camere imense si pline de lux(in timp ce lumea de atunci statea pe langa cartele) precum si ceva foarte genial, un lift cu 2 etaje in minus si unul in plus:))...mi s-a parut foarte tare...o sa il vedeti si voi la sfarsitul articolului, ca si alte poze, precum si pe mine pe scaunul fostului conducator:))(eram doar curios cum mi-ar fi stat).

Dupa aceasta vizita, am fost si noi pe la orele 17:00 in sfarsit, sa mancam...s-au revansat si ne-au dus la un hotel sau pensiune, ca nu mai stiu sigur, de 3 stele, unde servirea a fost impecabila. Desi eram toti obositi, si mai nimeni nu mai dorea vizitarea manastirii de la Caldarusani, aceeasi doamna inspector a ordonat acest lucru. Dupa acest lucru, s-au produs 2 chestii de geniu, una mai tare ca alta...prima...dupa iesirea din Manastire, vine doamna respectiva si ne intreaba : "Nu ati vrut voi, mai copii sa mergem la Manastire ?", iar a doua s-a produs la revenirea in internat...toata lumea ne tot spunea de 2 zile ca vom avea masa festiva si un party in acea seara. In vederea acestui lucru(cum toti eram epuizati), am zis noi sa dormim vreo 2 ore, ca sa putem avea forte pentru seara festiva. Cand sa ne pregatim insa de somn, vine, ca de obicei, o doamna sa ne anunte ca mergem la masa...noi : "Care masa...si cina festiva ?"...ea : "Care cina festiva?"...noi : "Pai ni se tot spunea de ..."ea :..."Aaaa...aia e pentru profesori si comisie mai copii"...noi: "Aaaaaaa...i-auzi"...

Pai nu-i frumos ?...in fine, dincolo de toate astea, a fost foarte tare si mishto, chiar nu ma asteptam sa ma distrez si simt atat de bine. Am avut si niste colegi de colegi de camera, care au facut atmosfera sa iasa din limitele normale...for Nasty, Cristy, Felix si Vlad...Dj Shortez Shortez Shortez Shortez Shortez Shortez Shortez Shortez...si Satiiiiiiiiiir:))...sa ne revedem cu bine si succes in continuare:)
































































S-au straduit baietii


Ca sa ma laud putin, pot spune ca in anii precedenti am mai participat pe la cateva astfel de concursuri si olimpiade la nivel national...de ce spun asta ?...pentru ca ma asteptam ca si conditiile de la Urziceni sa fie la fel de jalnice precum si cele cam de pe la toate competitiile pe la care am participat. Spre surprinderea mea si sunt convins ca nu numai, organizatorii chiar au facut tot posibilul ca olimpiada sa iasa si sa decurga bine. Incepand de la internatul in care am "locuit" 6 zile, se poate spune ca acesta era amenjat foarte bine, cu conditii bune(pana si covoare si carpete frumoase pe jos), becuri cu senzor, TV in hol, dusuri si apa calda permanent, bai ok, camere mari in care am incaput cate 8, si tot aveam spatiu de desfasurare si de o masa mare, mancare in standarde bune. Inconvenientele erau urmatoarele...cam cald, lipsa plasei de tantari, o singura priza(noroc cu prelungitoarele) si oameni care stateau dupa noi permanent sa dormim si sa ne trezim la niste ore, sa mergem la masa , etc.

Programul a fost cam asa...duminica dupa-amiaza am ajuns, luni la orele 16:00, proba teoretica(3 ore), marti de la ora 9:00 pana pe la 16:00, excursie de cercetare si observare la Uzina de apa de la Urziceni, la Rampa Ecologica, la Statia de Epurare, pe malul Ialomitei, la raul Sarata, la Barajul de la Dridu, precum si la Statia de Compresare a gazului metan. Toate aceste "obiective", faceau parte din ceea ce avea sa urmeze miercuri, cand eram evaluati la proba practica din ceea ce observasem marti. Partea mai uratica era ca acolo au fost temperaturi ridicate permanent, si desi ei s-au ocupat, am fost tarati prin caldura aia 7 ore, in microbuze era foarte cald, etc.

Miercuri, dupa proba, am fost din nou intr-o mini excursie vreo 5 ore pe la niste manastiri, monumente, obiective turistice, etc...nu au avut toti cheful necesar, asa ca am fost putini in microbuzele intiale...eu impreuna cu colegii mei de camera(tot ascultatori de rap music) am prins un sofer de treaba, unul dintre ei avea pe telefon emitator radio, asa ca ne-am creat propria Ultra Satelite Radio Rap 2009 - Urziceni. Am vizitat, printre altele, niste monumente ale naturii, precum si case memoriale.


O sa pun cateva poze de la probe, si locurile vizitate, pentru ca am cam mult de scris despre ziua de joi, pe care o las pentru viitorul post.









































Cum s-ar spune...acasa

Probabil va intrebati ce a fost cu mine saptamana aceasta in care nu am mai scris deloc pe blog...ei bine, am fost plecat la o datorie(daca ii pot spune asa) de pe 19 pana pe 24. Datoria se cheama Olimpiada Nationala "Stiintele Pamantului", la care ma calificasem in urma cu 2 luni. Concursul implica materiile biologie, chimie, fizica si geografie, iar subiectele sunt in asa fel concepute astfel incat sa reuneasca toate aceste 4 materii in probleme legate de mediul inconjurator. Desi nu m-am prea sinchisit cu invatatul(am citit vreo 2 carti si in rest cultura generala...aaa si chimie mai stiu si eu putina) am reusit sa scot un rezultat(zic eu) destul de bun...un loc 28 din 100 de participanti. Ar fi trebuit sa ma aleg cu o mentiune, dar cum suntem in Romania, promisiunile sunt desarte. De ce spun asta ?...la deschiderea concursului, organizatorii impreuna cu inspectorii de la Minister spuneau ca vor fi 5 premii iar mentiunile un sfert din cei inscrisi...calcul usor nu-i asa ?...5+25=30...au fost e adevarat niste absenti...dar totusi zic eu, in calitate de inspector si organizator, atunci cand faci o promisiune, trebuie sa te si tii de ea...nu s-au tinut...au dat pana la locul 26 mentiuni si m-au lasat asa sub o line in calitate de nr.2. No problemo, sunt foarte multumit si asa...doar ca m-a deranjat din nou, lipsa simtului raspunderii.

Olimpiada a avut loc la Urziceni, "patria" unora din cele mai ridicate temperaturi(ieri cand am plecat erau la ora 16:00, 41 grade) si a tantarilor...mai nou a paunilor ce pazesc institutii si a multor obiective "stiintifice" de pe langa oras(e micut, e municipiu, dar se descurca). In afara de cei 2 factori perturbatori, pot spune ca a fost foarte frumos. Voi reveni cu cateva posturi in care va voi impartasi niste idei si va voi povesti ce a mai fost pe acolo(sper sa am timp...nu de alta, dar maine seara sunt programat pentru o tabara). Ne citim pe aici;)















This is Stan...

Nu prea am mai avut timpul necesar pentru a ma ocupa de acest spatiu al meu, personalizat, in care ma identific...dar incerc in putinul pe care il am la dispozitie pentru moment sa mai imi exprim(ca de fiecare data) ideile, starile sufletesti si sa incerc sa va aduc in vedere anumite aspecte, voua, cititorii, ce sunteti parte integranta a acestui blog.

Astazi...sunt fascinat din nou de o melodie(da, ascult de un timp,mult mai multa muzica decat de obicei) si sunt bucuros de acest lucru, pentru ca ma linisteste, imi da moral, putere de lupta si imi limpezeste gandurile. Melodia face parte tot din rapul international, o piesa foarte sufletista a lui Eminem pe care vi-o recomand din nou din toata inima mea:)...fie ca pacea si linistea sufleteasca sa patrunda in fiecare inima ! Domnul fie cu noi !

Eminem(feat. Elton John) - Stan

When I'm gone&Fericit

Voi continua sa va impartasesc cateva dintre melodiile descoperite de curand de mine, care imi dau moral...nu le postez pentru a va face sa ascultati sau sa par intr-un fel sau altul...pur si simplu simt ca mesajele lor sunt mult mai profunde si ar trebui date mai departe celor care le inteleg si apreciaza...

Eminem - When I'm gone
Cheloo(cu Guess Who) - Fericit

Sunteti la un click distanta...Pace:)>-

Noi si timpul(partea a doua)

Da...am ajuns sa scriu si partea a doua a acestui articol(pentru cei ce vor sa o citeasca si pe prima, o gasiti aici...e scrisa mai demult). In fine, aseara, inainte sa adorm mi-a venit in minte un fenomen ciudat...cum se poate ca niste lucruri sa mi se para departate chiar daca nu a trecut decat putin de la petrecerea lor si sa le simt ca si cum s-ar fi intamplat ieri ?...Ma tot gandeam la asta...si imi aminteam de asemeni de postul trecut in care am mai vorbit noi despre timp si noi insine...da, timpul e un aspect foarte subiectiv deoarece are alta dimensiune pentru fiecare dintre noi, uneori chiar mai multe.

Chestia asta m-a pus un pic pe reflectat...e foarte interesant...parca tot ce imi amintesc s-au petrecut ieri...dar privind in urma, imi dau seama ca par atat de departe acele evenimente...oare creierul nostru, dincolo de toate activitatile noastre la care il supunem si pe care le sorteaza fara a ne intreba pe noi, stie sa decida uneori in locul nostru ?...e o intrebare filozofica...aici ar fi de discutat cu cineva care are chef mult de meditat pe acest aspect...

Si totusi...cat de subiectiva poate sa fie trecerea timpului...voi ce parere aveti ?

Raman tot aici

Ascult de o vreme diferite piese ale lui Eminem...in majoritatea ma regasesc(personalizat, pentru ca acest artist de mare clasa, care merita tot respectul meu ever a trecut prin lucruri putin imaginabile pentru noi intr-o viata de om, si totusi s-a ridicat, a inceput sa cante, a facut-o si o face in continuare foarte bine).

Azi am dat peste o melodie pe care el i-a dedicat-o fiicei lui, Hailie(Hailie's song se numeste), pentru a isi exprima iubirea pe care i-o poarta... Poate va intrebati ce legatura are aceasta melodie cu mine...imi da acea putere de lupta si ma face sa ma gandesc la viata, munca si aspiratiile mele...de asta as vrea sa afirm ca aceasta melodie, personalizat, ma face sa imi spun mereu ca iubesc sa fiu cine sunt si asta nu o va putea schimba nimeni...sunt tot aici, ca intotdeauna, pregatit de razboaiele ulterioare ce vor aparea...Doamne Ajuta !...Peace ! :)>-

Ascultati-o ca merita:) http://www.youtube.com/watch?v=vy5sfXW5UCg

Solutie anti-criza ?

Citeam un articol in legatura cu Dinu Patriciu, cel mai bogat roman(in fine, nu asta ma intereseaza, pentru ca el a fost destept cand a preluat acea companie Petromidia, transformandu-o in Rompetrol, extinzandu-o si in alte state, etc, dupa care a vandut partea majoritara a actiunilor si a scos o avere de pe urma acesteia). Treaba e, ca omul le are in acest domeniu, trebuie sa recunoastem, stie mersul lucrurilor, si e dupa parerea mea, un economist foarte instruit si descurcaret.

Chestia care pe mine m-a pus un pic pe ganduri azi, a fost o declaratie a lui : "As cumpara Guvernul daca statul ar fi dispus sa vanda. Daca dai jos cheltuielile de marketing de la «Adevarul», e cu mult peste break even."

Am ramas initial...masca...zic bah, asta e nebun ?...are atatia bani de nu stie ce sa faca cu ei ?...dar la o privire mai atenta a problemei, si din explicatiile pe care i le dadea jurnalistului respectiv, mi-am dat seama ca are destula pricepere ca sa aiba dreptate in ceea ce spune despre aceste lucruri si cladiri...bineinteles, problema este prost pusa, pentru ca nu cred eu(desi nu ma mira nimic) ca statul roman ar fi atat de avid dupa bani incat sa vanda Guvernul...

In fine, ramane de vazut...sper sa nu se apuce baietii acestia care ne conduc sa "amaneteze" proprietatile de valoare ale statului pentru a-si umple buzunarele de bani...Doamne Ajuta !

Da...bun venit in...Romania ?

Am gasit un articol al carui titlu suna initial ciudatel, dupa care citindu-l, mi-am dat seama ca e de geniu...mai am de zis ceva ?...nu cred(intregul articol il gasiti aici)

"Cele 11 puncte ale protocolului pe care reprezentantii Primariei si Consiliului Local Sancraieni si cei ai comunitatii rrome care s-au angajat sa le respecte :

1. Legarea si vaccinarea tuturor cainilor. Termen: 15 zile


2. Clarificarea proprietatii private atat la terenuri cat si la constructii. Termen: 15 zile


3. Construirea WC-urilor pentru fiecare gospodarie. Termen: 15 zile

4. Curatirea gospodariei si a santurilor, cu sprijinul autoritatii locale (asigura locatia pentru transportul gunoiului),

5. Imprejmuire cu gard si poarta fiecare proprietate. Termen: 30 zile

6. Cine nu detine teren agricol de cel putin 0,50 Ha nu are voie sa mearga la camp si sa detina cai. Contractele de arendare sa fie inregistrate la primarie conform legii. Fara inregistrare nu sunt valabile. Termen: permanent
Inregistrarea si luarea in evidenta a cailor de catre medicul veterinar din comuna, domnul doctor Nagy Tibor face acest lucru gratuit, fara taxa, doar cu conditia ca dupa aceasta operatiune sa nu fie nici un cal fara act doveditor de provenienta si daca se intampla acest lucru, calul respectiv sa fie confiscat. Data la care se realizeaza aceasta actiune: 17 iulie 2009

7. Familiile de rromi sa asigure cantitatile necesare de lemn de foc pentru perioada de iarna. Ajutorul de incalzire se vireaza la composesoratul Sancraieni. La contravaloarea ajutorului composesaoratul asigura lemn de foc la pretul actual. Termen: 01.11.2009

8. Scolarizarea, educatia copiilor- obligatorie. Termen: 1 septembrie

9. Folosirea strandului in conditii igienico-sanitare

10. Comportament civilizat de zi cu zi - PERMANENT

11. Oprirea furturilor-PERMANENT"

Mama, mama...i-a nenorocit pe astia...le-a dat un set de reguli cat 50 de seturi de palme peste fata, le-a aratat ca viata poate fi mishto(cu ocazia opririi palmelor) si acum trebuie sa se tina de treaba ca altfel au pus-o ?...wow wow wow...cred ca a sunat pentru ei ceva de gen..."HAAAAA ?...nu cred ca am auzit bine"..."ba da, tati ai auzit si vazut perfect". Chestia in sine e foarte tare, acuma sunt tare curios daca se pot tine si de treaba tipii respectivi...ma gandeam...ar merge si impusa de romani, ca vad ca maghiarii se decurca ?

Un pic de frumos in fiecare zi

Ce bine ar fi daca am reusi fiecare dintre noi sa realizam ideea spusa de mine in titlul postului..."vise tataie, vise"(ar spune unii)...eu nu cred asta, cred ca totul depinde numai de noi sa ne facem viata frumoasa(e adevarat, depinde si de altii, dar asta e alta poveste).

In fine, ceea ce voiam sa reprezint prin acest post este ca sunt mereu in cautare(ca un adevarat Sagetator ce sunt) de locuri si lucruri frumoase...asa ca ieri m-am hotarat, impreuna cu un bun prieten, sa mai iesim si noi spre alte locuri decat cele in care ne petrecem de obicei timpul. Am ales barajul de la Maneciu, pentru ca privelistea e supreba, iar ca totul sa fie si mai frumos, am mers pana acolo si ne-am intors tot pe jos. Ne-am mai destins astfel, am avut oportunitatea sa admiram si Valea Teleajenului de la apropiere, precum si apusul soarelui pe baraj. Ce am vazut...va voi lasa pe voi sa urmariti, pentru ca nu pot descrie un astfel de peisaj vindecator de spirit, in cuvinte...











































Si in final...in ordinea aceasta...Ctc&Rappa_ru'(am ales sa va arat peisajul, ca pe mine poate m-ati mai vazut...)















This is how we do

Hmmm...am gasit in sfarsit o caracterizare reala a Sagetatorilor(dap...sunt unul dintre ei). Ii multumesc pe aceasta cale lui Danielix, fata de care am un respect deosebit si o apreciere dincolo de limita normala...mult succes in continuare colega, atat in viata cat si cu blogul, pentru ca esti one of a kind, crede-ma;)

Si acum...sa vedem ce se scrie despre noi...

Sagetatorul e un boem!

Ii place libertatea primita si acordata! Niciodata nu se va incumeta sa se ia la tranta cu cineva pentru nimic care nu e important pentru el! Si aici ma refer la duelurile prostesti din secolele trecute cand mai toti barbatii isi dadeau sufletul pentru cine stie ce purtatoare de batista alba cu onoarea, vezi draga, patata de un altul!

Sagetatorul e naravas! E capricios pana cand i se fac poftele si atunci devine un alintat si jumatate! Dar tot atunci stie sa intoarca alintaturile si sa scoata la iveala partea romantica!

Sagetatorul e indragostit de natura! De la cel mai uscat desert la o vegetatie cat mai verde, de la cea mai joasa prapastie pana la cel mai inalt varf de munte, arcasul, e mereu prezent! Prezent si implicat! Este vanatorul inteligent, mereu in cautare de ceva nou, pentru ca starea de plictis apare la fel de repede pe cat se porneste provocarea. De aceea uraste pescuitul si alte "placeri" in care nu se intampla nimic pentru o perioada lunga de timp!

Sagetatorul este optimistul mereu cu zambetul pe buze! Nu il poti scoate din starea lui prea usor! Visator, romantic, liber si iubitor de frumos! De un frumos cateodata ciudat, dar cu siguranta exotic si atragator!Este un libertin vanitos! Parerea foarte buna despre el insusi cu greu o poate careva clatina! Desi matur in gandire, sufletul lui e mereu tanar, cateodata naiv, si de aceea subestimeaza ratiunea altora in legatura cu lucrurile care ne batem capul in viata de zi cu zi! Mandria si incapatanarea ii afecteaza relatiile cu sexul opus dar il apropie foarte mult de prietenii lui mascului!Cel mai sigur lucru pe care il poti spune despre un sagetator este acela ca este un curios! Dorinta lui de a fi informat il fac un paparazzi al gandurilor celor din jurul lui! E mereu cu urechile ciulite si mereu cu o intrebare cu dichis in varful buzelor! Stie sa foloseasca informatiile pe care le detine pentru a isi face viata mai usoara, in special cea amoroasa!

Barbatul sagetator primeste mult si ofera putin! Asta la inceput pana cand partenera reuseste sa ajunga la nivelul pe care el si-l doreste, ca apoi sa dea inapoi inzecit! Familia, indiferent la ce varsta o intemeiaza, primeaza in toate actiunile sale ulterioare!

Corect...cum ar zice Cheloo..."eu sunt eu, toti se grabesc sa ma compare"...

In lupta cu...mine

Avem o singura sansa in aceasta lupta permanenta de mentinere a drumului pe care mergem...sa luptam mereu cu noi, pentru ca un obstacol(indiferent de ce natura ar fi) sa nu ne abata de pe acest drum. Uneori e cea mai grea chestie posibila prin care trebuie sa trecem, ne sufoca, nu ne lasa sa dormim, ne domina mintea, inima, sufletul si totul apasa pe noi ca o presa uriasa, nelasandu-ne sa ne concentram si sa inaintam spre aspiratiile si dorintele noastre cele mult visate, aflate la capatul acestei alei a luptelor. Pentru cei ce isi imagineaza ca pot obtine ceva fara munca, mai au decat 2 solutii...fie realizeaza ca merg pe un drum cu sens unic din care nu vor mai iesi la fel cum erau si revin la realitate, fie continua si la un moment dat, tot "visul frumos" se va prabusi pe ei cand nici nu se asteapta.

Aspectul esential al postului acesta este urmatorul...NIMENI, si retineti, nimeni nu o sa va ajute atunci cand sunteti loviti. Exceptand un sfat, cativa dintre adevaratii prieteni si cei dragi care chiar tin la voi, ce vor incerca sa faca totul mai usor, nimeni nu te ajuta cu absolut nimic...e adevarat, uneori se amelioreaza starea respectiva, dar lupta generala, tot pe TINE ramane...de ce ?...pentru ca aici se vede exact daca ai invatat ceva din tot ce ti s-a intamplat pana atunci, daca stii cine esti cu adevarat, daca stii unde vrei sa ajungi si chiar iti doresti acest lucru cu orice pret, daca realizezi ca dincolo de acest pas(ce pare urias...si chiar este de cele mai multe ori) vei fi mult mai pregatit, maturizat si gata de inca o lupta, de a-ti inlatura inca o frica, inca o temere, inca o incercare din drumul mantuirii(pentru ca Dumnezeu este mereu langa tine, doar ca uneori te incearca pentru a vedea daca chiar esti pregatit)...intr-un cuvant...daca esti acel tu, fiu al Lui Dumnezeu, unic, cu caracter, vointa si tot ceea ce defineste un om iubitor, sufletist, cu capul pe umeri si pregatit de inca un razboi...chiar cu tine...pentru ca dincolo de orice ti se intampla, tu trebuie sa iesi teafar din aceste lucruri...daca renuntam asa usor la tot ce am construit pana atunci, nu cumva ne pare rau de cata munca si devotament am depus ?...eu asa zic, intr-un final, tot o sa o scoatem la capat.

Probabil va intrebati de ce tot va umplu gandurile cu acest tip de posturi...se pare ca nu sunt atat de pregatit pe cat credeam ca sunt, dar stiu ca atunci cand voi trece si de aceste lucruri care ma domina in acest moment(credeam ca am trecut, dar e mult mai greu decat ma asteptam) voi fi cu adevarat protejat de multe alte bariere ce ar putea sa mi se puna in fata...sunt in lupta cu conditia...in lupta cu mine(e cea mai grea dintre toate, venita in probabil cea mai grea perioada posibila pentru mine), dar am incredere in mine si in Dumnezeu ca ma va ajuta si de data asta, la fel cum o face mereu. Ce pot sa zic mai mult decat...Doamne ajuta-ne in drumul pe care mergem !

P.S. : Voiam sa mai adaug in final si cateva melodii...dar mi-am dat seama ca le-am mai pus in cateva dintre posturile de acest gen, asa ca pentru alte lamuriri aveti aici o trimitere catre un articol in care mi-am prezentat cateva dintre melodiile care imi dau moral(Back on track) precum si o bara aflata in dreapta cu versuri de acest tip.

Sunt atat de neinteles ?

Observ pe zi ce trece ca parca am ajuns sa vad, sa simt, sa cunosc numai eu anumite lucruri si parca cei din jurul meu nu ma mai inteleg la fel cum o faceau inainte. Cine stie...e posibil(desi ma indoiesc) ca lucrurile din ultima perioada sa ma fi afectat putin si sa ma fi schimbat intr-o oarecare masura(nu prea cred insa acest lucru). Probabil, tot aprofundand si tot cautand niste raspunsuri, care in final mai mult sau mai putin mi-au venit, am ajuns sa vad ori numai eu niste chestii, ori altii sa ma vada ca pe un ciudat(ceea ce incep sa cred din ce in ce), desi eu sunt acelasi si nu m-am schimbat cu nimic.

Deseori mi se intampla(si am observat de multa vreme) sa vreau sa zic sau sa fac ceva si cei carora le doresc acest lucru sa inteleaga cu totul gresit...si aici ramane loc de interpretari...ori nu sunt eu cel mai bun in a face oamenii sa inteleaga ceea ce imi doresc eu de fapt, ori acestia chiar nu inteleg ce vreau sa spun eu, ori cate putin din amandoua...nu stiu sigur...Chestia care ma oftica este alta...eu nu doresc raul nimanui, pentru ca nu imi sta in fire sa vreau asa ceva, chiar imi doresc ca toti sa fie fericiti(jnclusiv mie imi doresc acest lucru) si nu stiu de ce cateodata, cand incerc pur si simplu sa fac totul sa iasa bine, sunt inteles gresit si totul se duce pe pustii...e enervant sa vezi ca vrei binele si se interpreteaza gresit, ca din ceea ce voiai tu sa faci bun, nu numai ca nu mai iese, dar se naste si o oarecare indoiala pentru celalalt sau ceilalti...adunate 2-3 faze de gen, duc frumos la si mai multe semne de intrebare.

Urasc sa vad ca cei dragi si speciali mie se supara pe mine, daca e ceva care urasc mai mult pe lumea asta, acest lucru e. Cum sa va vreau eu raul cand sunteti singurii pe care ma pot baza ? Oare nu ma cunoasteti si nu stiti ca sunteti cei mai importanti pentru mine si ca nu m-as putea suporta nici macar o secunda daca v-as face rau macar cu gandul ? De ce aveti impresia cateodata ca vreau sa va ranesc ? Am ajuns sa nu imi dau seama ce fac sau sunt cateodata pur si simplu atat de incapatanat incat nu mai reusesc sa vad niste lucruri ?

Poate aveti unele semne de intrebare cand vine vorba de acest lucru...stiti ca dincolo de orice aspect, eu sunt tot acelasi. Poate mai gresesc si eu, ca nu sunt perfect, la fel cum nimeni pe lumea asta nu este...daca se intampla, spuneti-mi frumos : "bah ai fost prost la faza asta" si eu o sa imi dau seama de acest lucru. Un lucru va rog...nu va mai suparati pe mine...sunt si asa trecut prin prea multe in ultima perioada pentru a mai suporta gandul ca iar s-a suparat cineva drag pe mine cand am incercat sa fac ceva bun sau o glumita(proasta sau nu) prin care am incercat sa ma mai destind. Nu ati vrea sa fiti in pielea mea la fazele de acest gen, si cred ca nici in general, asa ca va rog, daca mai gresesc pur si simplu atrageti-mi atentia si iertati-ma...al vostru dupa caz, Andrei, Radutu, Rapa, Jim sau Rappa_ru'.

Cina vs. criza

Revenind de afara mai devreme in seara aceasta, m-am gandit sa ma mai uit si eu la una din putinele emisiuni(si lucruri, in general) pe care le urmaresc la TV, "In gura presei", cu unicul Mircea Badea. La inceput, ma gandisem sa ma duc spre calculator, fiind prezentate numai stiri politice(moartea mea...de plictiseala), insa spre jumatatea emisiunii, inevitabilul de geniu s-a produs...o stire( nu mai stiu ce ziar era) anunta ca doamna Andreea Vass, consilierul pe probleme economice al primului-ministru, Emil Boc, ofera o cina la biroul dumneaei in schimbul unor idei bune pentru rezolvarea crizei economice actuale...am ramas un moment ceva de genul : "Aaahhh?...am auzit bine ?"...doar ca spre surprinderea mea, stirea era pe bune...foarte genial:)).

Mircea Badea a avut ca de obicei niste reactii unice, in cel mai personal stil, interogandu-i initial pe cameramanii care il ajuta la realizarea emisiunii, daca ar avea vreunul dintre ei intentia sa ia cina cu respectiva "duduie"...raspuns sec...liniste pacifista:))...dupa care au venit ca de obicei intrebarile logice, pe care am inceput si eu sa mi le pun, oarecum asemanatoare cu cele ale domnului Badea. Cam asa ar suna niste intrebari ale unei persoane normale(nu ca m-as integra foarte bine in categorie, dar in fine) : "Dar de ce ar vrea cineva sa ia cina cu ea ?"..."Si daca am eu, cetatean de rand, platitor de impozite, o idee contra criza care va scoate tara din impas, la ce "spanac" mai stau politicenii respectivi acolo ?"..."Nu mai bine se duc ei frumos in ...(diferite locuri pamantene...nu va ganditi la altceva:P) si ne lasa pe noi(astia mai prosti...) sa scapam tara de criza ?..."Si daca le spun eu frumos niste solutii gen...nu mai bagati banii in buzunar...se pune idee anti-criza ?". In fine, mai imi venea mie o intrebare de gen "La ce avem nevoie de atatia consilieri care au idei tampite pe vremurile astea grele?"...dar cred ca pentru ultimele cateva intrebari sigur as fi ramas fomist, ca cina...:)).

Oricum, mult prea tare...ca sa constatam(daca mai era nevoie...pentru a cata oara) cine ne reprezinta interesele la nivel de tara...da...asa ziceam si eu..."presupun ca ma auzi acum..."

Voi sunteti urmasii Romei ?

O sa incep acest post cerandu-mi scuze fata de micul procent de romani normali si pentru ca probabil o sa va mai amintesc o data in ce hal am ajuns ca popor si tara.

Probabil va intrebati ce m-a apucat...nu pot descrie sentimentul...e urat si prea dureros pentru a mai putea face ceva...mi-e pur si simplu scarba de majoritatea chestiilor pe care le vad, aud si incep sa apreciez din ce in ce mai mult faptul ca am oameni de toata isprava langa mine(rude, prieteni, persoane speciale). Cum s-a putut ajunge la asa ceva ?...Noi, romanii, un neam de atatea secole, cotropiti de atatea popoare de-a lungul timpului, bravi, curajosi, etc sa ajungem niste scursuri ale societatii(si mentionez din nou ca ma refer aici la imaginea noastra generala data nu de noi, cei care inca mai suntem in normalitate) ?...Pai cum oare ?...Cum oare sa nu te apuce la un moment dat isteria vazand numai "romani de toata seama" ?

De obicei nu ii bag in seama, ma intereseaza mult prea putin pentru a ma cobori la mintea lor(am atins un punct extrem de sensibil), dar ajung si eu ca Bitza la un moment dat, sa nu mai pot tacea. Peste tot daca va uitati vedem mai mult connationali de ai nostri din urmatoarele categorii : manelisti, cocalari, pitzipoance, "dive", tipi "macho" si "vedete"...bineinteles in aceste 3 capitole se incadreaza subcategoriile : prosti, analfabeti, ipocriti, "sanitari" si nu in ultimul rand cei ii fac pe tarani sa se simta descurajant,simtirile existand intr-un mod cu totul "aparte"(cred ca stiti voi despre ce e vorba, nu vreau sa mai includ o categorie)

Sa incepem cu inceputul...MANELISTII...nu ne caracterizeaza ca popor...sunt majoritatea proveniti dintr-o alta minoritate nationala, analfabeti, canta de te ingrozesc si tot ceea ce pot face este sa se laude cu masinile, casele si banii lor, pe care ii arunca pe lautari sau ii strecoara "femeilor de 7 stele" pe care le au din belsug...asta ar trebui sa ma faca pe mine sa ma simt nasol ?...ma pufneste rasul...

COCALARII...acea categorie de tipi care sunt intr-un cuvant SMECHERI...ce ii caracterizeaza pe ei ?...tocmai aceasta smecherie...daca deja unul este mai smecher ca ei(orice ar insemna asta, ca daca ii intrebi nici ei nu iti pot raspunde) se lasa cu duel, asta constand in masurarea cefelor, masurarea burtii, a "brandului', a masinilor si in final se lasa cu un duel cultural...lupta gorila contra gorila...dupa aceasta demonstratie de educatie, se duc la urmatoarea categorie pe care o voi explicita, pitzipoancele, le pun intrebarea "Te dau o tura cu masina, papusica mica si sexoasa ?", dupa care isi vad linistiti de activitatile cotidiene(oricare ar fi acestea)...ii putem recunoaste dupa modul de imbracaminte(specific) si dupa limbaj(e limbaj smecheros bahhhh...ce stiti voi ?)

PITZIPOANCELE...sunt acea categorie din ce in ce mai numeorasa de fete, care sunt de-a dreptul proaste...dar rau...eu nu am vazut asa ceva...probabil in mintea lor coclita au impresia ca sunt atat de destepte si ca orice poate gravita in jurul lor, incat tot ceea ce fac este sa ne arate cat de penibile si "inteligente" sunt. Se imbraca de iti vine sa dai pe langa, au limbaj de mahala, sunt uneori vulgare pana spre extrema scarboasa si ai impresia ca de abia asteapta sa primeasca...vizita perechii potrivite, cocalarul.

"DIVELE" sunt deja alt nivel...nu se mai uita la cocalari...trec direct la tipii macho, care au banul pe ei de zici ca creste seara pentru a se cheltui dimineata. Sunt acele tipe care par a avea putin cap, dar care refuza din start sa il foloseasca, utilizand trupul ca pe unic mijloc de a reusi in viata. Uneori reusesc sa treaca la urmatorul nivel si ajunga "vedete".

TIPII MACHO sunt genul avansat de cocalari...evoluand treptat, ajung sa fie astfel...cam cu aceleasi caracteristici, doar ca sunt altfel vazuti de "lume"(nu ma intrebati de ce, mie mi se par a fi toti o apa si un pamant, doar ca fara sa vreau am mai observat unele caracteristici si am mai surprins unele "dezvaluiri" dintre aceste categorii). De ce sunt macho ?...alta intrebare geniala...

In sfarsit, "VEDETELE" sunt cele mai avansate dintre fetele din breasla. Ajung sa faca schimb de experienta si business-uri legale in urma unor "burse de studii" la nivel inalt. Astfel, experienta acumulata le face sa fie "vedete" de Romania si pot acumula datorita nivelului de pregatire cam orice isi doresc pe plan profesional...mai ca iti vine sa devii vedeta nu ?=)).

Doamne in ce tara minunata traim ! Si unde mai pui ca ne miram mereu de statutul si de eticheta care ni se aplica...oare de ce ?...pai...nu stiu...poate de asta...cat despre noi oamenii normali...suntem din ce in ce mai rari si de aceea trebuie sa incercam sa scoatem tara asta si pe cei care o guverneaza la liman...Doamne Ajuta si lumineaza-ne Calea si drumul pe care mergem !

Hai sa fim lucizi !

De mult prea multe ori se intampla ca prejudecatile sa ne impedice sa realizam anumite lucruri, sau daca nu prejudecatile, mentalitatile de lemn ale anumitor persoane(importante pentru noi) de care depindem momentan(gen parinti, bunici, etc). Multe lucruri cred ca puteam sa realizez, sa duc la bun sfarsit niste povesti incheiate inainte de timp si regretate de cele mai multe ori din cauza celor 2 chestii...dar ce sa-i faci ?...se pare ca uneori oricat te-ai stradui, nu poti face mare lucru.

Uneori imi doresc sa stiu tot ce se poate despre ceea ce determina aceste lucruri sa ne influenteze mintea atat de mult...si parca in acelasi timp nu...de ce da ?...pentru ca mi s-ar raspunde la niste intrebari si atunci sigur as putea rezolva multeeeee probleme lasate in varf de bat de-a lungul unor vremuri, iar pe de alta parte nu as vrea pentru ca mai mult ca sigur m-as lovi tocmai de aceste mentalitati batute in cuie, si incercand sa rezolv problemele ce le determina as face rau multor persoane dragi, si indirect, mie...

Nu stiu daca am vreo problema asa mare cu vreuna din cele 2...incerc pe cat posibil sa nu imi formez o imagine inainte de a cunoaste cu adevarat ceea ce chiar vreau...si nici nu prea imi vine sa vorbesc "in dorul artei" despre asa ceva pentru ca e chiar de porc...pana la urma...cine suntem noi sa judecam ?...si daca sa zicem ca ne luam acest drept...macar sa stim despre ce vorbim...

Aud deseori multe vorbe scoase aiurea, sau rautati venite ca niste sageti in persoana proprie si ma intreb..."Cu ce i-am deranjat eu pe astia frate de au inceput sa vorbeasca non-sensuri ?"...nu o sa pot intelege vreodata...daca tot ai ceva de zis...zi-mi in fata, rezolvam problema si gata. Logic si usor, nu ?

Ramane totusi vesnica problema a urmarilor acestor chestii...uneori pentru ca nu avem de ales, suntem nevoiti sa renuntam la niste vise si planuri care ne faceau fericiti. Suntem deseori afectati de o decizie de gen foarte tare, iar efectul de lant atrage dupa el si eventualele persoane importante pentru noi implicate pana atunci in poveste...am observat acest lucru in principal cu parintii...e dureros...si mai dureros e cand vezi ca te afecteaza indirect, si nu poti ridica nici cel mai mic deget pentru ca poti provoca mai multa suferinta...

Sa speram ca incet-incet vor disparea, vom putea sa gandim liber si sa realizam mult mai multe lucruri...pana atunci...totul pleaca din interior si avem de luptat cu noi...

Surprinzator sau nu ?

Cateodata am impresia ca nu mai inteleg nimic...vad si aud niste lucruri care ma lasa pur si simplu masca...si daca ar fi sa zici..."bah nu cunosti...ce te intereseaza atat ?" tot ar fi o treaba. Dar nu...chestia urata e alta...am inceput de o perioada sa observ niste lucruri ce parca nu caracterizeaza nimic din ceea ce stiam deja. De obicei, cand e sa ma intereseze ceva foarte mult, incerc sa aflu tot ce se poate, sa descopar cat mai mult pentru a ma putea implica(ajuta, daca e cazul, etc) si bineinteles ca dupa un timp ai impresia ca incepi sa cunosti bine acel lucru(daramite dupa timp indelungat...) . Pana aici nimic nou sau iesit din comun...ce te faci insa cand constati ca desi cunosti 90% din ceea ce voiai, ceilalti 10% sunt invaluiti intr-un mister care iti poate da cu cea mai mica usurinta cei 90% peste cap ?...pai...aici e si problema...ajungi la un moment dat sa iti dai seama ca din ce in ce mai multa cunoastere duce la autodistrugere(cum zic baietii veseli ca ar fi fost cu planeta noastra long timje ago...) si ca nimic din ceea ce stiai tu pana atunci nu se mai potriveste in puzzle...pai cum asa ?...asta e si intrebarea postului...

Ramane acum sa ma intreb in continuare...poate voi gasi raspunsul...daca nu...inseamna ca ori ceva imi scapa, ori multe dintre chestiile care se intampla sunt mult prea pe dos decat imi puteam imagina. Avea Bitza 2 versuri geniale care par a se potrivi("Oare stau eu cu capul in jos...sau e toata lumea intoarsa pe dos ?")...sper sa fie doar o impresie, desi mult prea multe lucruri surprinzatoare se intampla zi de zi...

Find myself again

Spuneam eu intr-un post precedent(cred ca "Back on track", daca nu ma insel) ca acest blog nu numai ca a reusit ca cititorii sai sa se regaseasca, ci mai mult, s-a intamplat la fel si cu cel care va tot scrie filozofiile lui de viata pe aceasta pagina...da, asa e, si se pare ca deseori cand am momente proaste, acest lucru se intampla. Si acum vine din nou chestia cu sufletul...normal ca daca eu pun cate o parte din mine in fiecare proiect al meu, in acest blog am pus foarte mult suflet, pentru ca ma identific cu el si el ma reprezinta...si atunci logic ca reusesc sa ma regasesc in el...cum spuneam si mai demult...simteam ca trebuie sa fac ceva pentru mine, cat si pentru altii, si uite asa s-a nascut Find yourself again.

Ceea ce vreau sa aduc in vedere, este ca uneori, inainte, imi mai reciteam posturile si normal, ma regaseam in ceea ce scrisesem, ma linisteam, imi aminteam multe situatii si amanunte(poate uitate sau nu)...intr-un cuvant, imi recapatam identitatea in cazul in care m-as fi simtit un pic aiurea. Nu mai facusem acest lucru cam de multicel...pana azi de dimineata...Aseara, ma intorsesem de afara cu o oarecare buna dispozitie...nu a durat mult(nu stiu de ce nu prea ma mai viziteaza buna dispozitie si cand stau in camera mea in ultima vreme) si m-a luat o stare din aia gen "nu am chef de nimic", asa ca am stat la palavre cu o prietena, in timp ce citeam blogurile mele de lectura. Azi, dupa ce m-am trezit, aceeasi stare de dezinteres...am intrat pe cont sa vad ce s-a mai scris, publicat, eventuale comm-uri, etc si brusc mi-a revenit ideea sa mai imi recitesc unele din posturi. Cum era de asteptat, starea urata a trecut, mi-am adus aminte cine sunt, de unde am plecat, prin ce am trecut si unde trebuie sa ajung, lucruri care iti cresc moralul, te fac sa te simti puternic si gata din nou de lupta.

Pentru bloggeri, nu va sugerez decat sa mai recititi vechile postari...va spun eu ca va veti simti foarte bine...e normal, este creatia voastra, la care ati muncit mult si ati dedicat timp si suflet(stim noi ce stim)...iar pentru cei care nu poseda asa ceva, nu stiu daca sa va sugerez sa va faceti unul neaparat...cautati ceva la care ati muncit mult si care va reprezinta...sunt sigur ca va veti simti din nou...voi...

In final, mi-a venit in minte o melodie mai veche, dar care e la fel de reprezentativa pentru mine si acum...
http://www.youtube.com/watch?v=s4js4mQtIRs

2 zile in natura


Cum spuneam si in postul anterior, ieri si alaltaieri am fost impreuna cu cativa prieteni cu cortul. Nimic nu se compara cu sentimentul ca vei petrece o perioada in natura, impreuna cu cunoscuti sau prieteni apropiati.

Planificarea a inceput de vreo saptamana, cand fiecare dintre noi ne-am dat cu parerea cam ce sa cumparam pentru acest eveniment. Pentru viitor trebuie stiut ca toate detaliile sunt importante cand vine vorba de acest subiect asa ca nu e loc de aprecieri. Pentru ca totul sa iasa bine in petrecerea unor zile si seri de pomina trebuie stiut terenul, modul de asamblare al corturilor, existenta surselor de lumina existente, impartirea sarcinilor si mai ales nu trebuie uitat ca fara foc(sursa principala de caldura si lumina) lucrurile sunt urate:D(nu va ganditi niciodata ca aveti destule provizii de lemne sau mancare...noaptea e lunga...) .

Noi am fost 8, impartiti in teorie in 3 corturi(si zic in teorie pentru ca eu nu am dormit decat 10 minute pe scaunul de langa foc, iar alti 5 participanti au dormit intr-un singur cort), un al patrulea fiind pentru provizii. Focul ne-a oferit pe langa gatirea mancarii, caldura necesara noaptea, asa ca l-am intretinut(dupa adunarea multor lemne) pana in zori pentru a ne asigura de aceasta.
Urmeaza a va arata cateva poze de seara pana la rasaritul zilei urmatoare, precum si "soldatii cazuti la datorie":))





















































Se poate spune ca a fost foarte tare si ca ne-am distrat pe cinste...a doua zi a fost putin mai nefasta(a venit ploaia, noi eram cam adormiti, cam ganditori) insa in ansamblu foarte frumos. In final, a urmat strangerea diverselor lucruri imprastiate(e foarte usor sa poluezi si sa pleci...) pentru ca trebuie sa protejam natura si sa o lasam la fel de frumoasa pe cat era si inainte de a ajunge noi in locul respectiv.
Pentru amatori...va recomand iesirile cu cortul...veti constata o alta perspectiva

Iubesc marea...

Vreau sa creez acest post de vreo 2-3 zile, doar ca voiam sa imi vad si eu prietenii in dupa-amiaza de sambata cand am ajuns, asa ca am stat pana spre seara(ca de obicei) pe afara cu ei, iar duminica si luni s-a lasat cu o iesire cu cortul .

Cred ca v-am mai explicat de ce iubesc marea, asa ca o sa ma rezum doar la poze...













Cam asa se vede o imensa nava tocmai plecata din port,de la etajul 11 al Hotelului Balada, Saturn




























Cele 4 imagini pentru mine au acel spirit vindecator de care va vorbeam intr-un post anterior...

Urmeaza sa va prezint martorii acestui spirit vindecator(ce frumos a fost)








Si in final...niste imagini de pe faleza sau de la "inaltime" cu aspectele serii la mare...
































Sa incercam sa nu uitam si de Romania !

Daca eram...(partea a doua)

Citeam azi dimineata blogul lui Dan Ioanitescu si am regasit aici, unele din subiectele de leapsa realizate printre altii si de mine. De asemenea mi s-a parut foarte interesanta o propunere de a lui de leapsa, pe care am zis sa o preiau...sa vedem ce iese...

  • daca eram un mit as fi fost mitul cuplului primordial

  • daca eram un intelept as fi fost Pitagora

  • daca eram o credinta as fi fost Crestinismul
  • daca eram un profet as fi fost Nostradamus
  • daca eram un filozof as fi fost Kant
  • daca eram un iluminat as fi fost Robespierre
  • daca eram o teorie as fi fost Teoria Conspiratiei adaptata pe obiectivul de a trezi lumea la realitate
  • daca eram un link as fi fost http://trytothinknothingelsematters.blogspot.com/
  • daca eram un blog as fi fost Find yourself again sau Codul lui Oreste

Cam atat si cu leapsa aceasta...o predau celor doritori sa se caracterizeze sau recaracterizeze

4 iulie - va mai aduceti aminte ?

Sunt printre ultimii care cred ca scriu despre ziua de 4 iulie...nu neaparat ca nu am vrut, nu prea am avut cand. In fine...azi e ziua nationala a SUA(sau ma rog minutele care au mai ramas din ea, pentru ca e destul de tarziu) si mie pe langa festivitati, serbari, etc, mi-aduce aminte de glorioasa Revolutie Americana, incheiata cu formarea primului stat federal din lume, Statele Unite ale Americii.

Daca stiti, sau va mai aduceti aminte de pe la lectiile de istorie, America a fost fondata de europenii veniti aici pentru a scapa de anumite abuzuri manifestate pe continentul nostru. Aici au fondat colonii, au beneficiat de resursele si bunul asezamant al bastinasilor, dezvoltand astfel viitoarele metropole de azi. Desi puterea apartinea inca Angliei, datorita unor cereri "stufoase" si in neconcordanta cu drepturile lor, viitori americani s-au revoltat condusi de George Washington, ajungandu-se astfel la independenta viittoarei SUA(4 iulie 1776). Constitutia data atunci, se respecta(cu unele modificari survenite de-a lungul anilor) si astazi.

Respect pentru americani si politica lor prin care au reusit sa devina o superputere mondiala. La multi ani !

Back on track

Ca de obicei, dupa perioade grele in care stapanirea de sine, credinta, calmul, stabilitatea emotionala, etc sunt puse la grea incercare de situatiile dificile rasarite dintr-o data, cand nu te astepti in calea ta, reusesti din nou sa iti revii dupa ce ai calcat in cateva gropi adanci din drumul pe care mergi. Bineinteles, ca si la o masina, totul se repara, dar urmele adanci raman, in cazul nostru, oamenii, pastrate in suflete. Nu poti uita ce s-a intamplat la fel cum nu poti uita momentele fericite de pana in eveniment, de care ti-e dor si care te-au adus in respectiva stare.

Vreau sa cred ca in mare parte sunt remontat si gata de inca un razboi cu mine si cu altii, de confruntari ale psihicului meu, cu indoieli si frici, cu situatii dificile, etc. Tin sa II multumesc Lui Dumnezeu pentru tot(desi nu stiu daca voi reusi vreodata sa II multumesc indeajuns pentru cate A facut pentru mine si pentru unde sunt in momentul de fata), prietenilor adevarati care sunt alaturi de mine in momentele bune, dar mai ales in momentele grele si nu in ultimul rand, rapului si Marii Negre. Impreuna cu ei, am reusit sa trec peste unul din cele mai dificile momente ale starii mele de spirit de pana acum(sper ca aproape total, pentru ca timpul inca mai are programare pe la domiciliul sufletului meu pentru a vindeca complet ranile) si sunt din nou, acelasi eu, pregatit pentru cele ce urmeaza.

Nu m-am schimbat, daca asta va intrebati, sunt acelasi Andrei Radutu, Rapa, Rappa_ru' sau cum ma cunoasteti fiecare. Daca e ceva ce mai trebuie mentionat in acest post este ca desi imi pare rau pentru niste lucruri, gandul meu va ramane mereu la clipele de neuitat petrecute pana la momentul 0 si ca nu trebuie sa ne lasam doborati orice s-ar intampla. Cum spuneam si in urma cu niste posturi...viata e un sir de lupte interminabile...luptatorii o castiga, ceilalti nu...nu ar fi pacat sa pierdem tot ce am acumulat pana acum?...pentru ca astfel de momente se petrec mereu. Domnul fie cu noi !

P.S.1: Se pare ca titlul ales de mine pentru blog avea sa lucreze nu numai la regasirea cititorilor sai, ci si la regasirea admin-ului:)
P.S.2: http://www.youtube.com/watch?v=6o2grAmsHSc
P.S.3: http://www.youtube.com/watch?v=3EEkV3fncm0
P.S.4: http://www.youtube.com/watch?v=EZT314DTS2I
P.S.5: http://www.youtube.com/watch?v=MpXzRHMcSc0
P.S.6: http://www.youtube.com/watch?v=XnQm5MgpEXc
P.S.7: http://www.youtube.com/watch?v=7eXnukJFlbQ
P.S.8: http://www.youtube.com/watch?v=gzRQPFZpTeA
P.S.9: http://www.youtube.com/watch?v=YUIqX7z4yQQ

Andy Roddick, fratele fair-play-ului

Ma uitam la semifinala tocmai incheiata de la Wimbledon, unde favoritul local, britanicul Andy Murray, il intalnea pe Andy Roddick. In ciuda faptului ca amandoi jucatorii au jucat extraordinar, increderea si stapanirea de sine a lui Andy Roddick au dat roade pentru acesta, reusind sa ajunga in finala. Aceasta se anunta una de foc, pe de o parte acest nou Andy Roddick(daca se poate spune asa) si viitorul(daca va reusi sa castige trofeul) numar 1 ATP, Roger Federer. E clar, e meci de meci...sunt tare nerabdator sa vizionez partida.

Revenind la ideea postului, in ultimul set(al patrulea, cu Andy Roddick conducand la seturi cu 2-1) se ajunsese la tie break. Americanul reusise sa castige un mini - break, astfel ca scorul devenise 6-4, cu inca un servici marca Roddick. Britanicul reuseste sa faca 6-5, insa este invins pana la urma pe serviciul propriu. Atunci...Andy Roddick, in loc sa se bucure pentru accederea in finala marelui turneu, s-a prabusit, si-a pus mainile in cap, era mirat, stupefiat si singurul gest pe care l-a putut face a fost de a ii cere scuze publicului ce il aplauda pentru ca l-a eliminat pe favoritul local...asa ceva nu vezi foarte des...ce demonstratie de civilizatie si de tenis.

Respectele mele pentru cei doi jucatori si sa ne bucuram de cele 2 finale din iarba !
Categories : 2 comentarii | | edit post

Wimbledon - Family Business

S-a scurs si luna iunie...ce repede trece timpul...si Wimbledonul este aproape de final. Au mai ramas de disputat semifinalele baietilor(Andy Roddick - Andy Murray si Tommy Haas - Roger Federer), iar la fete...surpriza...ca acum niste ani...surorile Williams isi disputa din nou trofeul.

Se anunta foarte interesante aceste meciuri...inca putin si vom afla si numele triumfatorilor acestei editii de Grand Slam a tenisului din 2009. Oare Federer isi va recapata pozitia de lider ?...nu ramane decat sa asteptam si vom afla...

Era sa uit...se anunta o chestie foarte tare...in cazul in care britanicul Andy Murray va reusi sa pastreze trofeul in regat dupa mult timp, 1 milion de lire sterline(banii pe biletele vandute) vor fi inapoiati celor ce le achizitionasera. Yum yum ;))

Bucurati-va de "splendoare in iarba" !
Categories : 10 comentarii | | edit post

Secretul vindecator al marii

In mod normal, azi, impreuna cu tatal meu ar fi trebuit sa ma indrept spre casa, dupa cele 9 zile frumoase petrecute pe malul Marii Negre. Nu am vrut asta din vreo cateva motive, cel mai important cred eu fiind ca intotdeauna voia Domnului. Chiar daca prin jurul orei 9 cerul se arata putin innorat, iar tatal meu imi sugera ca ar fi mai bine sa plecam spre casa, eu i-am sugerat sa mai ramanem inca o zi...nu aveam sa regret alegerea facuta.

Peste o ora deja soarele era domn pe cerul unde norii nu se treziesera inca din somnul dulce al diminetii, asa ca am plecat(mai mult fara a tine neaparat) spre plaja. Cand am ajuns, nisipul deja incepuse sa friga, iar apa marii...wow...nu am mai vazut-o asa. De indata ce am intrat, m-a primit cu caldura pe care ai primi o persoana draga in sufletul tau. Era calda si placuta...pe langa toate astea, o limpezime, o culoare si o liniste interioara aveau sa imi atraga privirile si simturile. Am inotat de placere o ora si jumatate, timp in care marea inca imi dezvaluia din secretele ei pe care nu le-am putut sesiza pana in acel moment(sau poate nu erau vrute pana atunci a fi descoperite de mine).

Am inotat cum spuneam , de drag pana mai spre larg...acolo marea mi-a soptit duios, ca imi stie povestea vietii si de aceea vrea sa imi arate cateva din secretele ei...pentru inceput m-a linistit asa cum nu mai fusesem de o perioada importanta de timp...limpezimea, linistea si caldura din jurul meu faceau lucrurile sa para mult mai altfel...si asa aveau sa fie...aveam sa descopar ca nu degeaba imi place mie sa meditez pe tarmul marii, nu deagaba gandurile mele sunt pur si simplu luminate la vazul ei, ci pentru ca spiritul sau reprezinta o parte din mine, la fel cum eu am o pasiune pentru mare. M-am bucurat de aceste momente, pentru ca veneau ca o gura de oxigen...descoperind secretul vindecator al acesteia, spiritul meu si puterea de lupta au crescut considerabil, iar recuperarea identitatii mele este aproape completa.

Sper sa mai pot ajunge macar o data vara aceasta la mare...se pare ca dorul de aceasta nu a facut decat sa ma faca sa realizez niste lucruri importante...dincolo de aparente...ramanem tot noi.

Multumesc Marea Neagra !

Mi-e dor...

Conform DEX-ului, dorul este un sentiment de melancolie produs de dorinta de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. Ca un al doilea sens intalnim suferinta din dragoste; dorinta de a revedea persoana iubita. Mai exista "a duce dorul"(pofta, etc) precum si "in dorul lelii"(la intamplare, intr-o doara).



Revenind la realitate, pot spune ca mi-e dor de prea multe lucruri pentru a imi da seama de ordinea in care mi-e dor de ele. Atatea vise, idei marete sau nu, planuri realizabile pana la un punct, persoane dragi si speciale, prieteni aflati departe sau pe care nu i-am mai vazut sau petrecut timpul impreuna cu ei de multa vreme, rude aflate in aceleasi circumstante si lista poate continua...mult prea multe chestii spulberate intr-o clipa, deseori venite in momente in care nu te astepti, ba mai mult, venite mai multe odata...



Nu rezolv nimic daca incep sa ma plang aici despre nerealizarile mele, tot ce vreau de la postul asta este sa aduc in vedere aspectul urmator...toate sunt trecatoare(unele mai multe decat altele), nimic nu dureaza pentru vesnicie(in afara fericirii vesnice pe care o vom dobandi in Rai daca avem credinta)...totul e un joc nenorocit, un cerc vicios care se deschide deseori si pici din el fara sa realizezi de ce sau ce s-a intamplat. Daca vei incerca sa gasesti raspunsuri...cea mai proasta varianta...nu exista asa ceva, sau exista dar cu siguranta nu vor veni cand vei dori tu...daca crezi ca cineva te poate ajuta in lupta cu aceste chestii...te inseli amarnic...nu exista altcineva decat tu care te poti ajuta in astfel de situatii. Nu poti uita unele lucuri, unele persoane, iar imaginile iti vin permanent in minte si nu reusesc sa te impace cu faptul ca ai pierdut mult si multe.

Dorul acesta care se naste in tine nu este decat o reactie normala...trebuie sa incercam sa pastram tot ceea ce a fost bun si sa nu ne mai gandim la mareata intrebare "Ce ar fi fost daca ?" (urasc intrebarea asta...mi-o pun de prea multe ori pentru ca mi-a rapit fericirea din prea multe situatii) . Cat despre cei care fac sentimentul in tine sa zburde liber...aici e discutabil...pentru ca dincolo de simtiri, trebuie sa iti dai seama daca toata aceasta corvoada merita...daca da, atunci merita tot efortul pentru ca la un moment dat lupta se va termina, si o noua etapa frumoasa din viata va veni...daca nu...atunci depinde doar de tine sa o inlaturi...

Cat despre mine...am inceput sa ma identific tot mai mult cu urmatoarea melodie...si cred ca am nevoie de o pauza serioasa de la meditat, gandit, regretat, etc pentru a-mi da seama cum sta treaba cu sufletul si mintea mea. Aproape fiecare vers parca ma cuprinde intr-un mod personalizat. Cu ajutorul Domnului trecem peste toate...sa nu uitam asta !
http://www.youtube.com/watch?v=7eXnukJFlbQ

Daca eram...

Urmaream blogul Sashei(http://iubirea-imposibila.blogspot.com/) si m-am gandit ca ar fi interesant sa preiau si eu leapsa(sunt curios ce iese)...hmmm...sa vedem...


  • daca eram o luna as fi fost probabil un sfarsit de noiembrie...pentru mine o perioada fericita in care constat ca am mai imbtranit si ca timpul seamana cu mine cand sunt serios
  • daca eram o zi a saptamanii as fi fost miercuri...ca si in saptamana, la mijocul oricaror lucruri
  • daca eram o parte a zilei as fi fost o dupa - amiaza linistita si relaxanta
  • daca eram un animal marin as fi fost probabil un delfin...libertate, prietenie, copilarie(exact ca mine, cand sunt fericit)
  • daca eram o directie as fi fost inainte, dar mi-as fi luat un set de oglinzi laterale pentru a a vedea cu ochii mintii situatiile din trecut care sa ma ghideze spre viitor ..."niciodata in spate...totdeauna se poate"
  • daca eram o virtute as fi fost sinceritatea...daca nu sunt sincer, parca nu ma pot suporta
  • daca eram o personalitate istorica as fi fost George Washington..."nu conduc pe nimeni, dar sunt un lider si imi place sa cred ca sunt un om liber";)
  • daca eram o planeta as fi fost Luna...mereu cu gandul la cei dragi si apropiati, luminandu-mi viata
  • daca eram un lichid as fi fost o Coca-Cola rece...ma racoreste, imi potoleste setea, imi da libertate, putere de concentrare si ma elibereaza de stres.
  • daca eram o piatra as fi fost o stanca in bataia valurilor marii...aici sunt redus la tacere...
  • daca eram o pasare as si fost o lebada...suferind multe transformari de-a lungul vietii...
  • daca eram o planta as fi fost un trandafir...inlatura-mi spinii prin duiosia sufletului, incredere si fii alaturi de mine si te vei bucura de aceleasi petale din partea mea plus parfumul pe care nu il vom uita nici unul dintre noi vreodata...
  • daca eram un tip de vreme as fi fost vremea insorita a primaverii tarzii...cald, frumos, cu o adiere usoara sau mai puternica a vantului, intotdeauna aproape de tine
  • daca eram un instrument muzical as fi fost o chitara...nimic nu ma linisteste mai mult decat acordul dulce al acesteia, in interpretarea mea...
  • daca eram o emotie as fi fost sentimentul dragostei si al romantismului...pur si simplu zbori, iar fericirea ta zboara cu tine si persoana speciala printre norii albi,pufosi si dragastosi...
  • daca eram un sunet as fi fost o fragioleta...
  • daca eram un cantec as fi fost "Streets of Philadelphia" a lui Richard Clayderman
  • daca eram un film as fi fost "Care my sassy girl" sau "Mr. Deeds"
  • daca eram un serial as fi fost "Tanar si nelinistit"
  • daca eram o carte as fi fost "Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus" a lui Marc Levy
  • daca eram un personaj de fictiune as fi fost...uite ca aici m-ati prins...nu stiu inca...ma mai gandesc...
  • daca eram un fel de mancare as fi fost un cartof prajit ce tanjeste dupa un ou ochi;))
  • daca eram un oras as fi fost Berlin sau Washington...mega organizate
  • daca eram un gust as fi fost dulce ca sarea in bucate
  • daca eram o aroma as fi fost barbecue
  • daca eram o culoare as fi fost albastrul marii
  • daca eram un material as fi fost probabil bumbac...nu stiu sa fiu numai pentru mine
  • daca eram un cuvant as fi fost "suflet"
  • daca eram o parte a corpului as fi fost inima
  • daca eram expresie a fetei as fi fost un zambet plin de ganduri
  • daca eram o materie de scoala as fi fost filozofia
  • daca eram un personaj de desene animate as fi fost Jerry...mereu descurcaret in situatii critice
  • daca eram o forma as fi fost o piramida...pana in varf ai multe de trecut
  • daca eram un numar as fi fost 27...numarul ce ma ghideaza in viata...
  • daca eram o masina as fi fost un Hyundai I30...subtila dar puternica, finuta dar gata de lupta, scumpa la prima vedere dar care merita toti banii
  • daca eram o haina as fi fost un tricou cu Bitza, Eminem sau Parazitii

Cam asta a fost...gata cu marturisirile pentru moment...sunteti liberi sa preluati leapsa...

Peace message...cu Cedry2k si Bitza

La fel cum viata te surprinde atunci cand te astepti mai putin, asa ar trebui si tu ca persoana sa fii pregatit permanent ca aceasta sa te suprinda nepregatit. Dificila treaba...o stiu mult prea bine...momentele de debusolare, intrebarile fara raspuns iti macina mintea, interoriul, iar in cazul meu se soldeaza si cu insomnii, cosmaruri, etc. Cum sunt un luptator, nu ma las niciodata doborat(am momente ca fiecare om, cand imi vine sa renunt la tot si sa plec, sa nu mai stiu de nimeni si de nimic) si am nevoie de o perioada de regasire. Totul este sa nu ne pierdem credinta in Cel de Sus pentru ca aceste momente grele sunt cele care fac diferenta...sunt acele perioade cand credinta in Dumnezeu, personalitatea, caracterul, stapanirea de sine si tot ce tine de identitatea persoanei sunt incercate la nivel maxim. Deja cand realizezi din nou care este drumul tau, prioritatile si ceea ce iti doresti a fi si vrei de la viata, esti cel mai pregatit om din lume. De ce ?...aceste situatii dificile au "darul" de a te maturiza(grabit si accelerat), de a te face sa fii stapan pe tine (la capatul perioadei) si sa faci fata mult mai multor situatii decat credeai initial.

Cum s-a intamplat, se intampla si se va mai intampla, Dumnezeu este alaturi de mine si nu II voi putea multumi vreodata indeajuns pentru tot. Tot ce pot sa sper ca voi realiza, este ca si credinta mea sa se mareasca de-a lungul vremii si sa Il rog sa vegheze asupra mea si a tuturor in continuare.

Si acum, revenind la motivul pentru care am scris postul...probabil v-am mai spus de efectul pe care Bitza l-a avut asupra mea de-a lungul vremii. Ca un facut(nimic nu e intamplator) aseara, un prieten, caruia ii multumesc foarte mult pentru gest, mi-a adus in vedere o piesa a lui Cedry2k si a lui Bitza("In lupta cu conditia")...am ramas wow...atata putere si o stare de spirit vindecatoare a piesei, in cel mai pur stil luptator de rap(caracterizant pentru cei 2 artisti de talie inalta in rap-ul romanesc cat si international) incat o ascult continuu de aseara...unele lucruri raman la fel cum au fost si acum niste ani...Dumnezeu e sus...tot ce trebuie sa facem e sa credem in El, sa Il iubim(macar atat cat putem) pentru ca El este mereu alaturi de noi si sa incercam sa opunem fricilor noastre, iubirea aproapelui.

Acum o sa las muzica sa vorbeasca. Pace !
http://www.youtube.com/watch?v=gP4kpOAX6sE