Copiii din noi


Maine este ziua mondiala sau internationala sau ambele ca nu stiu sigur(stiu ca mai e una cu o saptamana inainte de ziua mea, pe 20 noiembrie cand si atunci se sarbatoreste acest lucru) a copilului. Poate ca asa la o prima vedere, pentru noi nu inseamna foarte mult, dar poate ar fi bine sa stam putin sa ne gandim si la copiii care nu au o familie acasa si care traiesc in conditii greu de imaginat, printre straini(ca nu le pot spune parinti asistentilor maternali si celor care ii ingrijesc acolo). Pentru ei probabil, aceasta zi este una din putinele(zic eu) in care se mai bucura si ei de ceva, in care se mai simt si ei bine, in care mai uita de problemele zilnice si in care probabil, atentia este indreptata mai mult spre ei. Nu pot sa imi imaginez cum ar fi sa nu am o familie asa ca o sa inchei acest subiect cu parere de rau pentru ei...Domnul sa ii ajute !


Daca tot e sa ne gandim la copilarie si la noi, probabil multi dintre noi am putea spune urmatorul lucru : "da' ce mah...eu mai sunt copil ?". Eu zic ca toti dintre noi suntem niste copii, insa aratam acest lucru mai mult sau mai putin. Din punctul de vedere al maturizarii mentale, psihice si fizice, suntem poate tentati sa spunem ca nu prea mai avem multe tangente cu copilaria, dar nu e chiar asa. Cel putin in cazul meu, chiar daca as putea spune ca m-am trezit la realitate oarecum devreme si ca mi-e dor uneori de copilarie, exista unele momente cand copilul imbatranit inainte de timp intinereste si iese la iveala din mine. E frumos sa mai fii si copil, si ce mi se pare mai frumos e ca imbini acum copilaria cu mintea de acum.


Da...probabil multi care nu ma cunosc sau cei care ma cunosc doar putin o sa spuna ca am luat-o pe campii, sau ca nu m-ar vedea in aceasta postura(ar fi si culmea sa ne purtam mereu ca niste copii nu ?). Eu zic ca fiecaruia dintre noi ne place sa mai ne purtam uneori ca niste copii, si la asta poate sa ma contrazica oricine . Hai sa ne bucuram putin de ziua asta...sa uitam macar maine de probleme, de griji, de gandurile noastre mai putin colorate si sa incercam sa vedem lumea cum o vedeam odata...frumoasa si plina de viata ! La multi ani !

A venit Cupa !

Chiar daca iar am avut o mica perioada in care nu am mai scris, trebuie sa recuperam...asa ca amintim de o noua finala a fotbalului spectacol din Champions League, 27 mai, Roma...Barcelona - Manchester United sau Spania vs. Anglia, sau Lionel Messi vs. Cristiano Ronaldo...sau in fine cele mai in forma si mai puternice cluburi de fotbal din Europa.

Cum ne-am fi asteptat, era o finala cu multi ochi atintiti. Se anunta un mare spectacol in teren, protagonisti fiind jucatori ai ambelor formatii. Ei bine, nu a fost chiar asa...dupa un inceput mai in forta al celor de la Manchester, Barcelona a dat primul gol in prima faza de atac prin Samuel Eto'o. Replica echipei engleze se lasa asteptata, insa Barcelona a stiut cum sa domine acest meci. Golul final a venit in a doua repriza spre sfarsit, o bijuterie de gol marca Messi, cu capul, sarind parca cu inca jumatate din inaltimea sa.

Parca englezii nu au miscat mai nimic in acest meci...eu speram ca ei sa reuseasca sa isi pastreze trofeul, lucru nemaiintalnit in aceasta competitie, mai ales ca nu fusesera invinsi pana acum. Dar cum fotbalul ramane tot fotbal, niciodata nu stii la ce sa te astepti de la el.

S-a mai incheiat un alt sezon al fotbalului european, asteptam sa vedem campioanele de prin Europa...pana una alta Forta Unirea Urziceni !(nu am innebunit...doar ca e singura echipa, daca excludem Timisoara care nu se stie daca isi vor recupera punctele, care ii poate sufla titlul lui Dinamo) si ne vom reintalni cu meciurile din Europa incepand cu Supercupa Europei...

Cutiuta cu amintiri

Se apropie sfarsitul si acestui an scolar 2008-2009 din care ne despart de vacanta cea lunga a verii doar 2 saptamani si jumatate. Scoala inca se mai face(cel putin in teorie), pentru ca majoritatea notelor sunt deja consemnate. Va urma bacul si examenul de admitere la facultate(sau nu...) pentru cei de a 12 a(le uram mult succes).

Ca de obicei, cam prin perioada asta, clasele terminale au meci cu profesorii care i-au indrumat timp de 4 ani spre sferele educatiei. Astazi, mi-am adus si eu aminte de clasa a8a. Am avut onoarea sa ii scriu primul cateva din gandurile si urarile mele prietenei mele care termina aceasta clasa. Mi-am adus astfel aminte(oarecum inevitabil, dar e destul de frumos pentru ca iti aduci aminte cu placere de astfel de momente peste ani) de clasa noastra a 8a(promotia 2005-2006 a Colegiului national "Nicolae Iorga" din Valenii de Munte).

Ma uitam pe tricoul meu de atunci, de la meciul nostru cu profii...cate amintiri. Parca fiecare din colegi prin inscrisul respectiv, imi aparea in fata, precum si alti prieteni care au terminat de niste ani... Mesajul lor strabatea calea timpului, de fiecare dintre ei amintindu-mi in momentele noastre frumoase. Cu o parte dintre ei ma vad inca aproape mereu, dar sunt si unii pe care probabil rar o sa am ocazia sa ii mai revad. Nu pot sa zic ca nu mi-e dor de clasa respectiva( chiar daca eu am aterizat cu un an mai tarziu decat era normal, si chiar daca am avut "mici" neintelegeri intre noi). Uneori realizezi ca ar fi fost mult mai frumos daca lasam la o parte la vremea respectiva anumite comportamente specifice varstei. Eram o clasa "energica" as putea spune, cu multe caractere puternice, care simteau de cele mai multe ori nevoia sa se lupte pentru suprematie. Din aceasta cauza, ne intelgeam mai bine doar cand eram in situatii solo...in rest grupuletele se atrageau in acest cerc vicios ca niste magneti, iesind scantei puternice.

In fine, cam de pe la jumatatea clasei a8a incolo ne-am dat noi seama ca ar fi mai bine sa ne unim si noi fortele, ca o sa ne despartim de grup. Atunci a fost chiar frumos...parca toate neintelegerile si energiile vremii disparusera, incununate de o armonie colegiala. Imi amintesc afisul de meci(Looney Tunes...ce copii nebuni eram !), tricourile, meciul si bineinteles defilarea prin oras(ne facuseram si noi mari mah...ce stiti voi).

Ultima strigare de catalog se apropia cu pasi repezi si nu am simtit cand se terminasera anii de gimnaziu...testele nationale ce urmau aveau sa ne imparta pe diferite drumuri...din fosta noastra clasa, prin liceu suntem majoritatea...impartiti bineinteles pe la clase diferite...ce vremuri...si te gandesti ca mai e un an...repede mai trece timpul...

Researching...

Ca tot veni vorba ca suntem "produsul unei societati plictisite", nu stiu daca e vorba de asta(dar cam asa imi vine acum in cap) dar am observat pe propria persoana ca am niste zile oarecum ciudate. Vreau sa cred ca nu sunt influentat de media sau de tehnologie foarte tare incat sa devin dependent de niste lucruri in asa fel incat atunci cand nu le am sa ma apuce o plictiseala cronica. In fine, treaba e ca sunt unele zile in care am chef sa fac anumite lucruri, iar combinatia lor ma surprinde oarecum.

Spre exemplu, se aduna plictiseala plus cine mai stie ce chestii si deodata parca parasesc lumea din jurul meu...oarecum imi place sa meditez(si prin asta sa nu va imaginati cine stie ce scenarii sau ritualuri gen Bivolaru sau Vodoo, etc ci pur si simplu). Cel mai intersant mi se pare aspectul ca un peisaj dintr-o depresiune, eu aflandu-ma pe culmea cea mai inalta ma face sa imi eliberez mintea intr-un stil frumos. Pur si simplu uit de orice fel de grija, si parca timpul se relativizeaza. Interesant aspect, mai apoi sa zicem ca nu am prilejul sa ajung intr-un astfel de loc, ma cam ia starea asta de visare, meditare, etc(cum vreti sa ii spuneti) si cand nu ma astept...pur si simplu imi zboara mintea si eu raman blocat cu privirea intr-un loc(poate vi s-a intamplat si voua)...si chestia asta ma face sa imi limpezesc gandurile.

De asemenea alt gen de zile este acela cand am chef sa ascult muzica non-stop vreo cateva ore(in general rap). Dupa faptul asta, de asemenea parca ma simt mult mai bine(nu neaparat ca as avea motive sa ma simt rau, pur si simplu chefuri sau lipsa de ocupatie) si mai sunt zilele in care sunt pus tare pe caterinci...mi s-a intamplat fara sa vreau sa fac niste persoane sa se simta oarecum aiurea din simplul fapt ca aveam un mare chef de panarama. Mi-am cerut scuze bineinteles imediat, ca am realizat ca sunt mai "euforic", iar ele nu au zis decat "Mi-am dat seama ca se intampla ceva cu tine, ca nu esti asa de obicei. Stai linistit ca nu m-am suparat"(m-am bucurat auzind chestia asta, ca nu imi place sa supar lumea, indiferent ce am eu).

Si ca sa finalizez, sunt zilele in care cele 3 se combina...uiuiui, uiuie(ca sa cant ceva dintr-o melodie :)))...pentru cei curiosi, melodia o gasiti mai jos(scuzati limbajul explicit din nou:D...dar mi se pare mult prea tare)...ne mai citim;)
http://www.youtube.com/watch?v=_FxX793rLNc

Iatagan

Pentru cei ce nu stiu, iataganul este o sabie turceasca de lungime medie, cu lama lata, curbata si cu 2 taisuri. Hmmm...ar suna destul de frumoasa descrierea, numai ca doar in cazul armei. Am ales sa intitulez acest post asa, pentru ca astfel pot vorbi si eu putin despre o chestie care ma enerveaza foarte rau, ipocrizia. In cazul meu, pot spune ca este una din acele "calitati" pe care le detest cel mai mult la o persoana. Dar cum in viata nu iti poti alege toate circumstantele si mediile in care iti petreci o parte din timp(mare pacat, dar ce sa-i faci) intalnesti si persoane de acest gen.

Nu sunt eu cel care sa dea nume(mai ales pe blog...nu de alta dar imi otravesc posturile si chiar am muncit ceva la acest proiect) dar o sa vorbesc putin de aceasta foarte frumoasa si interesanta aptitudine(not). E foarte frumos, probabil(in mintea lor aia seaca, trendy si "sexoasa") sa fii cool. Intrebarea se pune permanent, cred eu in globul lor de cristal...cum sa fac sa mai fiu prost/proasta ?...cum sa fac sa fiu penibil, stresant, sacaitor si sa mi se para ca am atins punctul suprem al prostiei ?...si bineinteles, materia lor cenusie(probabil afumata ca altfel nu imi explic) gaseste cate o metoda. La inceput, din cate am vazut eu, o probeaza cu cel mai apropiat din jurul lor, iar daca persoanei respective i se pare ca e tare, deja sindromul celebritate este propulsat, astfel ca picam victime ale diferitelor manifestatii de circ, tot noi. persoanele care nu dorim sa deranjam.

Hai sa zicem...asta ca asta, dar deja cand zici o treaba si te contrazici in cel mai evident mod posibil, iar mai apoi faci si tot posibilul sa demonstrezi ca "uite bah...vedeti cat sunt de ipocrit/a ?" iti apare usor initial un semn de intrebare, urmat de alte cateva, dupa care nici nu stii ce sa faci...sa pleci din zona de scarba si nu te consumi pentru speciile respective, sau sa iti versi un pic supararea(bineinteles evidenta) pe ei ? Sa zicem ca initial pleci...te relaxezi, ignori, etc...dar cand tot aceleasi personaje mai si pun paie pe foc...ce ar trebui sa faci ?

Poate iataganul stie cum sa rezolve aceste gen de situatii duble...ma gandesc ca pana la urma, si multiplicitatea asta se intoarce...si ceea ce e mai frumos...tot asupra celui care o porneste...

In final...mai las putin muzica sa vorbeasca...scuzati limbajul explicit...
http://www.youtube.com/watch?v=Oz5WjVBjGg4

Somnul dulce

Ma tot gandeam ce bine ar fi sa avem si noi un invatamant organizat si structurat ca in tarile din Occident sau de prin SUA. Acolo inteleg si eu ca vii oarecum cu placere ca te trezesti la o ora rezonabila, ajungi undeva in jurul orei 9 la scoala, inveti 4-5 ore maxim pe zi, la 12 sau 13 ai o ora pauza pentru a manca, sau daca nu vrei poti sa te relaxezi, plus ca dupa terminarea orelor, toate temele ti le faci in cadrul scolii, astfel ca atunci cand ajungi si tu acasa, te bucuri de cele cateva ore ramase din plin.

Dar cum la noi e tot ca la noi, elevul roman e supus unui tratament stresant si enervant. La noi invatatul are loc in 2 schimburi, dimineata si dupa-amiaza(ma mir ca nu in 3...ca era mai pe model) astfel ca cei care invata dimineata incep cursurile la 7, iar cei care invata dupa-amiaza le termina la 7. Ce dragut !...eu am invatat in ambele si mi se pare o porcarie. Acum revenind la primul stil, eu trebuie sa ma scol in jurul orei 5:45, ceea ce pentru somnul meu e o ora omoratoare. Ajung la scoala, sunt obosit, nu imi arde de nimic la primele ore, si in plus, ma mai izbeste a 7-a ora de la 13-14 cateodata(mare placere). Ajung acasa, obosit in general, daca am timp dorm, daca sunt cum am fost in saptamanile astea 2 nu am cum si uite asa se acumuleaza o lipsa de somn.

Am observat si un fenomen bizar : daca adorm in jurul orei 12, dimineata nu prea am probleme cu trezitul, in schimb daca adorm mai devreme...dimineata e durere, iar la scoala, mai durere. De asemenea am observat ca un somn de dupa-amiaza e foarte odihnitor, dormit in cantitati demne de recuperat carentele acumulate de-a lungul saptamanii. Si mai e un fapt intersant...cateodata mai sunt petreceri, majorate, etc, cand pur si simplu esti obosit ca se depaseste o anumita ora(3-4 dimineata) si ai dormi incontinuu...la mine e diferit. Spre exemplu si aseara si de mai multe ori, cand vin de la party-uri mai mult de 5-6 ore nu dorm...

Si uite asa...nu prea mai doarme generatia actuala...suntem produsul unei societati plictisite si din ce in ce mai obosite(am facut si rima ;)))

Pedagogii o dau in bara...din nou

Joi, 21 mai 2009, a avut loc si ultima teza cu subiect unic a sezonului, cea la geografie/istorie. Imi amintesc si eu de clasa a 8a, cand eram emotionat ca vine examenul si imi doream note mari. Nu stiu ce sa zic de tezele astea, parerea mea e ca era mult mai bine cum am prins noi, examen la 3 materii in vara , dupa terminarea scolii...in fine o sa mai dezbat eu subiectul asta separat alta data.

Chestia care mi s-a parut iar o bataie de joc asupra elevilor, parintilor si in general a muncii, banilor, investiti de-a lungul anului de catre ei pentru tezele acestea a fost ca baietii au gresit iar unul din subiecte(da...profesorimea...nu vor si ei decat 50% marire saracii de ei), doar ca de data asta s-au prins inainte de inceperea examenului(e adevarat cu cateva minute, dar e o imbunatatire...probabil va amintiti ca la limba si literatura romana au incurcat niste personaje, creand o stare de confuzie intre Nita Ghitescu si Ghita Nitescu). In acest caz au incurcat Armata I cu Armata II si au conceput o erata(CE MAH ??? =))...erata ?...da' va credeti la sfarsitul vreunei carti ?...foarte geniala treaba).

Dupa aflarea vestii, bineinteles toate posturile de presa relatau stirea. Nu imi mai amintesc sigur unde am vazut, dar era un interviu cu unul din mai-marii pedagogi ai realizarii subiectelor de examen. Nu stiu cum sa zic...dar pe mine m-a lasat cam "wow". Ceea ce a spus el a fost cam ceva de gen "Nu inteleg de ce nu se arunca subiectele din variantele anterioare. Cei ce realizeaza aceste subiecte, nu le fac in fiecare an...cele care nu se extrag raman inca in arhiva pentru niste timp, astfel ca pot pica fara nici o problema la un examen urmator". Ahaaaaaaaa...deci asa...gandire logica...daca acest subiect era gresit inca de hohohoho...pentru ce mai stau baietii acolo pe bani cu gramezile daca nici nu concep subiectele si nici nu le corecteaza ?...raspuns...............

Mda...invatamantul de la noi inca e foarte antic si cu urme grele lasate de mentalitatea de lemn a comunistilor...pacat.

Noi facem istoria


Miercuri, 20 mai 2009, la Istanbul s-a desfasurat ultima finala a actualei Cupe Uefa care va fi inlocuita de la anul de Europa League(in care sistemul de participare al echipelor va fi cu totul diferit fata de cel actual, care va implica bugete mai mari, comparabile cu cele ale Champions League). Cele 2 echipe care au luptat mult sa ajunga aici au fost Werder Bremen(Germania) si Sahtior Donetk(Ucraina). Cum era de asteptat, ar fi trebuit ca toti romanii sa fim cu sufletul alaturi de cei 2 connationali ai nostri de la echipa ucraineana(marele antrenor roman,Mircea Lucescu precum si fundasul stanga, Razvan Rat).

Meciul a fost unul calitativ, iar ocaziile au curs atat de o parte cat si de cealalta. Cu mai multa luciditate s-a dovedit a fi Sahtiorul lui Lucescu, ce a reusit in prelungirile meciului(in minutul 90 era 1-1) sa dea lovitura spre Cupa Uefa. Astfel, am putut asista bucurosi la celebrarea momentului in care cei 2 romani au intrat in istorie(fiind ultima editie a acestei competitii) si la o performanta pe care si noi puteam sa o avem(pentru cei care isi amintesc, in 2005 am avut sfertul de finala Rapid Bucuresti - Steaua Bucuresti, iar cea de-a doua a fost foarte aproape de finala).

Am fost si eu la randul meu foarte bucuros pentru realizare(1. sunt roman; 2.Mircea Lucescu si familia Lucescu merita tot respectul meu pentru realizarile din perioada in care se aflau la Rapid; 3. Razvan rat a fost jucatorul Rapidului).

Asa ca...uitandu-ne la cei care isi implica tot ce au mai bun pe parcursul unor ani, stiind ca la un moment dat victoria ii asteapta, ar trebui sa facem si noi tot posibilul sa luptam pentru visele noastre.

P.S. Steagul Romaniei a fluturat la Istanbul, cand Mircea Lucescu a fost premiat...poate nu ar trebui sa uitam nici noi de unde am plecat cand ajungem sus !!!

Am ramas in urma...

A trecut o perioada de cand nu am mai scris, mai exact vreo 12 zile, in care nu pot sa zic ca nu am avut neaparat timp, dar cred ca ma pot scuza spunand ca e o perioada mai stresanta si mai plina de activitati, incepand de la teze, lucrari pentru incheierea mediilor, inspectii, ascultari, proiecte, etc pana la zile in care pur si simplu ai chef sa dormi, sa stai degeaba, sa mai stai si tu cu niste prieteni pe care nu prea i-ai mai vazut de o perioada( ca na e fenomen relativ general) sau cine stie mai ce. De asemenea sezonul majoratelor, party-urilor, banchetelor, etc este in plina desfasurare si uite ca am mai gasit un motiv.

As putea sa gasesc asa probabil o gramada de scuze, care pana la urma nu conduc la nimic...mi-am cam neglijat bloguletul, nu am mai scris nimic, chiar daca au fost cateva chestii notabile, nici nu am mai lecturat altele...asa ca...sa ne apucam de treaba.

Punctul magic

Din ciclul de intamplari bizare(uneori enervante, cum e Y! Messenger-ul meu care face in oricare alt fel dar nu "yahoo" cand trimit sau primesc si eu fisiere cat de cat mai mari) am mai asistat aseara la inca o figura de gen.

Pana acum mi se parea genial cand prietenii mei de pe http://www.mindbrowsing.com/funny/yahoo-messenger-bug/ descoperisera cum puteau comunica 2 persoane de pe acelasi ID de mess(inca mi se pare foarte tare:))).


Cam asa se pare ca arata bug-ul Mozillei Firefox daca se intampla sa cauti din intamplare pe browser un punct(.).Nu sunt sigur daca winamp-ul are vreo treaba cu punctul respectiv...dar ce mai conteaza:)). Daca veti da click pe imaginea alaturata veti observa acest aspect.

In principiu...foarte tare...sunt curios ce se intampla daca vom cauta virgula(,) sau 2 puncte(:) sau de ce nu punct si virgula(;) ?...sa ne riscam sa punem vreun semnul exclamarii(!) sau vreun semn al intrebarii(?) ?

Hmmm...greu de zis...va trebui sa il intrebam pe prietenul meu, Serban, caruia ii multumesc de material...very strange sometimes the internet...




Lupta pentru credinta !

Vreau sa accentuez in acest post ce inteleg eu prin lupta, prin credinta si mai ales, prin lupta pentru credinta.


Nu ma intereseaza ce spun sau ce cred altii, eu stiu ca Dumnezeu exista si ne vegheaza mereu orice miscare, orice fapta, orice gand, orice este in al nostru suflet. Dovezi daca vreti, uitati-va intai la persoana proprie, dupa care stati putin si analizati tot ce vi se intampla pe perioada unei zile, natura ce ne inconjoara sau minunile care se petrec zi de zi si pe care noi le consideram uneori obisnuite sau alteori nici nu le bagam in seama. Nu sunt foarte bisericos si nici trimisul Sfantului Andrei pe pamant, dar cred in El si stiu ca orice s-ar intampla, cu putina credinta, le rezolvam pe toate.


Am avut de multe ori nevoie foarte mare de ajutorul divin si acesta a venit neintarziat. De cate ori nu imi aduc aminte ca ma simteam rau, imi mergea prost sau treceam printr-o perioada dificila si aveam nevoie sa merg mai departe cu bine ?...De cate ori nu mi-a aratat ca exista prin ceea ce realizam eu sau aproapele meu, de cate ori simteam ca nu pot trece peste unele chestii si am reusit sa fiu puternic si sa ies biruitor din acele situatii ?...Raspuns: de foarte multe ori...si asta pentru ca m-am rugat la El, am avut credinta si El m-a ajutat sa inving cu bine orice dificultate.


Mereu ne lovim de anumite situatii mai grele...de la cea mai neimportanta chestiuta, pana la lucruri cu adevarat dureroase. Avem multe incercari de trecut in viata, eu cred ca multe dintre ele(daca nu toate) ne sunt oferite de Cel de sus tocmai pentru a le face fata si a realiza ca Cineva acolo sus ne iubeste. De asemenea, cred ca ne sunt oferite tocmai pentru a ne invinge temerile si orice fel de indoiala asupra unor lucruri. Noi trebuie sa avem incredere in noi, sa luptam pana la capat si sa ne rugam la Dumnezeu ca totul sa fie bine, pentru ca putina credinta, atat cat putem noi, va face minuni.


Uneori, ni se par a fi prea multe incercari intr-un timp foarte scurt. Poate vi s-a intamplat si voua sa vi se para ca nimic nu merge, ca totul se duce intr-o directie gresita. Am patit si eu, insa aveam de trecut prin cateva astfel de momente grele, tocmai pentru a ma pune fata in fata cu increderea mea in puterea Lui, cu credinta mea(atat cat este, ca nu sunt sfant) si cu puterea de a lupta si de a trece mai departe. Bineinteles, mereu dupa vremuri innegurate vin si vremurile insorite in care nu regreti ca ai luptat pe branci pentru ca ti-ai indeplinit obiectivul, ti-ai infrant temerile si indoielile si mai ales ai redescoperit ceva ce stiai deja, dar uneori ignorai...Dumnezeu te-a ajutat pentru ca ai avut putina credinta.


O sa vina in continuare astfel de momente pe care avem impresia ca nu le putem depasi. Fiecare dintre noi trebuie sa trecem peste ele. Uitati-va in sufletul vostru, descoperiti stropul de credinta, rugati-va la Dumnezeu si nu uitati de cei din jurul vostru care va sunt aproape.

As vrea sa Ii pot multumi vreodata indeajuns pentru toate realizarile, bunele si incercarile prin care trec...cum nu prea pot...o sa incerc sa am mai multa credinta pentru ca stiu ca El nu ma va lasa niciodata la greu.

Cu Dumnezeu inainte !


P.S.1: Bitza spunea: "Imi place sa cred ca Dumnezeu are un plan cu mine, de asta am nevoie de El si de un strop de iubire. "

P.S.2:http://www.youtube.com/watch?v=b_HeZhfglS4

P.S.3:http://www.youtube.com/watch?v=xFYQQPAOz7Y

P.S.4:http://www.youtube.com/watch?v=vIGV4Vhdvcc

Organizare vs spectacol

Ieri si alaltaieri seara au avut loc ultimele meciuri de dinaintea finalei celei mai importante competitii intercluburi europene, Champions League. Marti s-a disputat Arsenal - Manchester United 1-3(plecand in tur de la 0-1) iar aseara s-a disputat un meci aparent mai echlibrat, daca e sa ne luam dupa scor, Chelsea - Barcelona 1-1(dupa ce in tur se terminase 0-0 pe Camp Nou). Bineinteles, ca in orice meci de asemenea prestigiu, calitatea fotbalului a fost una foarte ridicata(mai ales ca erau prezente 3 echipe din Anglia).

In primul dintre meciuri, spectacolul a depasit orice fel de asteptari, astfel ca Manchester United, chiar daca era pe terenul adversarei Arsenal, a intrat in meci repede prin 2 goluri, plus inca unul dupa pauza. Singurul gol al tunarilor a fost marcat din penalty datorita unui fault de cartonas rosu al lui Fletcher.

Iar aseara se anunta un meci foarte echilibrat...intre fantezia lui Messi si a antrenorului Guardiola si forta si organizarea lui Drogba si a lui Gus Hiddink. Chelsea a deschis scorul printr-un sut voleu al lui Essien de pe la 20-25 m, a avut multe alte ocazii, insa Barcelona a crezut in sansa ei pana in ultimul moment, cand toata lumea sarbatorea(se vede ca era inca devreme) calificarea lui Chelsea in finala. Cu un sut din prima, Iniesta a egalat in ultimul minut de prelungire si a calificat echipa catalana.

Se anunta astfel o finala de vis Manchester United - Barcelona, ce va avea loc la Roma pe 27 mai. Cat pe aici sa se repete istoria de anul trecut cu finala...cat despre mine...go Man U !

Multa agitatie...

Tot legat de capitolul scoala vreau sa atrag atentia asupra catorva aspecte care sunt destul de enervante si care te fac incetul cu incetul sa te lasi de orice fel de buna intentie cand vine vorba de ele. M-am implicat alaturi de cineva foarte important si special pentru mine si de niste colegi intr-un proiect legat de istorie si religie, o imbinare intre cele 2 prin care eram onorati sa prezentam in fata unui auditoriu select informatii referitoare la Valea Teleajenului, precum si la manastirile si bisericile din jurul ei. Pana aici nimic neobisnuit, chiar eram destul de entuziast la inceput ca ma pot implica intr-o astfel de reuniune.

Ne-am dat seama ca mai aveam nevoie de material...iar datorita faptului ca a fost weekend-ul prelungit de 1 mai, fiecare dintre noi a facut cam ce se putea realiza in aceste cirumstante. Cu mici dificultati, am reusit pana la urma sa ne descurcam, proiectul si prezentarile au iesit bine, si mi-am dat seama ca nu regret ca am participat la eveniment(printre persoanele notabile numarandu-se inclusiv marele om de cultura, domnul Bocioaca).

Chestia care m-a pus serios pe ganduri a fost alta...se presupunea ca trebuia sa intram si noi in sala in care urma sa se tina festivitatea, sa ne incarcam proiectul pe computerul respectiv, sa vedem cum ne vom pozitiona, vizionarea proiectului in sine, etc. Cu toate acestea, cu o ora inainte de inceperea ei, mai nimeni din scoala nu stia despre acest lucru(mai sa fie...am ramas stupefiat). Am fost nevoit sa fac niste curse 1,2,parter,1, parter, inapoi la 1 si in sfarsit la parter pentru a face rost de cheia de la sala respectiva( nu va spun ca eram trimis la multe persoane care in teorie ar fi trebuit sa aiba cheia...). La finalul traseului, vad in sfarsit usa deschisa(wow...a dat Domnul !...in gandul meu)...aveam insa sa aflu ca se facea curatenie la ora 9:20(am incercat sa ma dezmeticesc putin...e 9:20, la 10:00 o sa inceapa...bah fratilor, chiar asa ???). A urmat o gura de aer, luata de afara si in sfarsit am reusit sa facem ceea ce ne propusesem.

In afara de micile aspecte romanesti care par a nu se schimba prea curand, totul a fost chiar foarte bine...mi-as dori sa mai particip la acest gen de chestii, doar ca...as vrea ca organizarea sa se faca putin mai din timp si mai repede...sper ca incetul cu incetul sa se realizeze...cu Domnul inainte !

Sa speram...

Nu e o scuza...dar nu prea am mai avut timpul necesar sa ma ocup de blog...multe dintre ideile pe care am vrut sa le dezbat de ceva timp au ramas undeva in aer, asteptand sa fie imortalizate aici, dar nu e problema...vi le voi impartasi eu mai devreme sau mai tarziu(e o perioada mai agitata).

In ultimele zile am avut din nou deosebita "placere" sa traim din nou in Romania si sa aflam ca suntem cei mai neinsemnati oameni posibili. Recent, profesorimea a amenintat ca boicoteaza tezele cu subiect unic(ceea ce e de departe cea mai mare idiotenie posibila pe care ar fi putut sa o faca) probabil satui si ei de hotii fara scrupule si sistemul marsav din Romania. Pe de o parte ii inteleg si pe ei, ca au salarii mici, ca e greu, ca li s-a promis o marire cu 50 % a salariilor impusa de o lege votata in unanimitate(Doamne...multa minte le mai trebuie sa voteze asa ceva in aceste timpuri de recesiune !!!) ca nu li se dau bani, etc...dar ce vina au saracii elevi care isi pun viitorul la liceu in mainile acestor teze ???...daca ma va lamuri cineva cu chestia asta, atunci poate mai vorbim. Desigur, de vina nu sunt nici elevii, nici parintii, nici profesorii, doar mari nostri politicieni, mancatori de "cultura" pe paine si tocatori de bani publici in buzunarul propriu(ca doar na...o tara avem si pe aia sa nu o furam ?).

Cum teza trebuia in mod normal sa se dea marti, 5 mai, si pe profesorasi nu ii baga nimeni in seama, solutia pentru ei a fost greva generala in aceste zile de teze...ameteala mare, nimeni nu stia care cum si ce o sa fie pana pe la 6-7 cand presedintele Basescu apare, "salvand patria"(ce gluma buna...impusca-te si gata !). Am citit atunci un raport de presa, care mi s-a parut mult mai mult decat genial si vreau sa va impartasesc si voua din acesta. Seful statului afirma ca : "disputa dintre parinti si profesori , daca ea exista, este inutila"(disputa dintre cine mah deontologule ???...parinti si profesori ?...asta a fost tare...bineinteles ca parintii, probabil ingrijorati de copiii lor si de banii pe pregatiri, etc au sarit la gatul profesorilor initial, dar si-au dat seama mai apoi ca e din cauza voastra, clasa politica). Asa...mai departe..."Dreptul constitutional la greva nu trebuie sa se transforme intr-un drept de a afecta viata a sute de mii de copii"(ai las-o...pe bune ?...si acuma ti-a venit ideea ?...pana acum cand ziceai ca tara e ok si nu ne afecteaza nimeni, si ca marirea aia salariala e posibila te-a durut undeva ?)..."putem depasi criza financiara daca suntem solidari"(cu cine mah ???...esti idiot ?...singura chestie prin care poti fi tu solidar cu cineva e atunci cand furi cu altii la un loc si cand promiti marea cu sarea ca sa te voteze lumea...)

In final, salvatorul Base isi asuma greseala promulgarii salarizarii cadrelor didactice(mare chestie...si-a asumat greseala...a facut ceva concret ?...NU...aaa...pai bine atunci)...In fine dupa tot balamucul, profesorii au amanat greva, teza de marti se da maine si invatamantul ramane oarecum, din nou...in aer...Ce sa mai zicem...tara de tara...mult succes elevilor de clasa a 7-a si a 8-a la aceste teze si in viata !...poate dupa niste zeci de ani vom reusi sa schimbam ceva...